În oricare cultură, principalele momente ale vieții sunt considerate de oameni un prilej de întâlnire cu cei dragi. Aproape orice popor sărbătorește nașterea și căsătoria. La moartea cuiva, fiecare nație are ritualuri de înmormântare, complexe și specifice.
Practicile religioase și obiceiurile inițiate de biserica ortodoxă provin din credința omului că există viață după moarte. Un ritual de înmormântare ortodox organizat ca la carte, are ca scop simplificarea procesului de despărțire a sufletului de trup și călăuzirea trupului către Dumnezeu și lumea de apoi.
În cadrul unei ceremonii creștine de înmormântare, au loc o serie de practici pe care creștinii le execută în amintirea persoanei dragi adormite. Este un gest frumos și nobil. Atunci când cineva trece în neființă, familia îndoliată trebuie să se ocupe de pregătirile pentru ultimul drum al persoanei adormite. Trebuie să colaboreze cu preotul, slujitorul credincios al Bisericii, și cu o firmă de servicii funerare pentru a organiza totul cât mai profesional.
Ce este priveghiul pentru creștini?
Priveghiul, în tradiția ortodoxă, este un proces. Familia și apropiații decedatului veghează trupul lui. Se adună să rostească rugăciuni pentru a-i facilita calea către Dumnezeu.
Dacă ne ghidăm după semnificația din dicționar, cuvântul priveghi înseamnă veghere. Este bine ca acest priveghi să aibă loc și să se rostească rugăciuni pentru ca ele să-l înduplece pe Dumnezeu să-l ierte pe cel adormit și să ușureze povara acestuia. Fiecare muritor are păcate, dar rugăciunea celor vii pentru cei morți valorează mult înaintea lui Dumnezeu.
Priveghiul se organizează după punerea în practică a unor tradiții funerare de bază, precum spălarea defunctului, îmbrăcarea acestuia în haine curate și așezarea lui în sicriu. În ziua de astăzi toate aceste procese se efectuează de către firmele specializate în servicii funerare, în locuri sigure din punct de vedere sanitar.
Când trupul decedatului este gata pentru înmormântare, se depune la capela parohială de care aparține. Cei care i-au fost alături în viață pot veni să-l viziteze și să se roage pentru el.
Atunci când organizezi priveghiul cuiva decedat, trebuie să soliciți de la biserică anumite obiecte cu o simbolistică adâncă. Este vorba de sfeșnic, toiag, cărbune, tămâie și lumânări, care se așează pe pieptul persoanei trecute în neființă sau la capul acesteia.
Lumina lumânărilor reprezintă lumina lui Hristos care însoțește sufletul spre viața de apoi.
Cum se roagă creștinii în timpul priveghiului?
Rugăciunile care se citesc în timpul priveghiului se numesc stâlpi. Rostirea lor e un moment plin de înțelepciune. Creștinii rostesc cuvântul Evangheliei.
Stâlpii au mai multe scopuri după cum urmează:
– liniștirea sufletului persoanei trecute în neființă;
– iertarea acestuia de păcate;
– plecarea lui către rai.
Expresia citirea stâlpilor este din Biblie. Acolo, lăcașul sfânt este numit stâlp și temelie a adevărului. Rostirea cuvântului Evangheliei alină pe cei rămași în urmă și atenuază șocul pierderii celui drag.
Acești stâlpi sunt rugăciunile centrale din cadrul unui priveghi. În timpul lor preotul amintește celor prezenți de Învierea lui Hristos și speranța tuturor creștinilor în înviere.
Când se rostesc aceste rugăciuni speciale se folosesc lumânări, cărbuni și tămâie pentru ca prin fumul lor rugăciunile să se înalțe mai ușor către Domnul.
Ce flori să aduci la un priveghi?
Persoanele care participă la un priveghi aduc cu ele buchete de flori cu un număr par de fire sau coroane funerare. Cele mai comune flori oferite cu această ocazie sunt: garoafele, crizantemele, crinii albi, dar și trandafirii.
Fiecare floare oferită cu ocazia unui priveghi are o semnificație aparte, profundă. De exemplu, garoafele se oferă pentru că poartă denumirea științifică Dianthus – un cuvânt derivat din limba greacă, care înseamnă floarea zeilor. Crizantemele simbolizează sinceritatea. Crinii albi sunt asociați cu Fecioara Maria, cu iubirea față de oameni, cu puritatea și devotamentul. Trandafirii pe de altă parte, așa cum știe toată lumea, simbolizează dragostea pentru semeni și atașamentul față de ei.