Participarea la o ceremonie funerară a unei rude sau a unui prieten este o ocazie de a descoperi multe tradiții și obiceiuri adânc înrădăcinate în cultura din care face partea persoana respectivă.
Cultura în sine este de fapt un set de practici care se învață încă din primii ani ai vieții și care călăuzesc un om până la moarte.
Moartea este universală, dar diferite țări și culturi au moduri unice de a reacționa la pierderea unei persoane dragi. Aceste ceremonii funerare variază foarte mult de la zonă la zonă, în funcție de religia, credințele și tradițiile familiilor care le organizează. În acest articol vom prezenta câteva obiceiuri legate de ceremoniile funerare, culese din diferite colțuri ale lumii, unele surprinzătoare, iar altele cu adevărat înduioșătoare.
Când o persoană iubită moare, ceremonia funerară este acel eveniment organizat de familie pentru ca persoana în cauză să-și găsească pacea și să se desprindă fără regrete de această lume materială.
De-a lungul istoriei, civilizația umană a inventat tot felul de ritualuri și practici specifice morții, concentrându-se adesea pe înmormântare sau incinerare, durere și doliu ș.a.m.d. Astăzi, culturile moderne, cea românească inclusiv, optează adesea pentru înmormântarea persoanei decedate într-un mormânt sau incinerarea ei. Există bineînțeles pe lângă înmormântare sau incinerare și alte evenimente precum priveghiul, slujbele de pomenire sau pomenile care se organizează în numele celor decedați și la care pot participa familia și prietenii, dar în Europa și America de Nord cel puțin, ceremoniile funerare sunt mai mult sau mai puțin la fel, spre deosebire de Asia sau Africa unde se practică ceremonii funerare mult mai exotice din punctul nostru de vedere.
Evreii își rup o bucăți din îmbrăcăminte
Ca să-și exprime durerea pe care o simt după decesul cuiva, mulți evrei își rup bucăți din îmbrăcăminte, un mod prin care ilustrează într-un mod foarte sugestiv ideea de pierdere.
Budiștii tibetani vor să ajungă cât mai aproape de ceruri
Poate părea destul de surprinzător pentru un român din secolul XXI să citească așa ceva, dar se pare că aproximativ 80% dintre budiștii tibetani aleg ceea ce se numește în cultura lor o înmormântare în cer, în loc de o înmormântare tradițională. Acest vechi ritual presupune lăsarea trupului fără viață într-un loc în aer liber, la înaltă altitudine, pradă animalelor sălbatice. Procedând astfel, rezolvă problema locurilor de înmormântare și așa foarte limitate și facilitează ciclul natural al vieții, întorcându-se mai rapid după moarte în natură.
Cei din Hong Kong aleg să-și doarmă somnul de veci legănați de valuri
Hong Kong este un oraș extrem de populat, cu prea puține locuri de veci astfel încât să poată satisface cererea masivă. De asemenea, acolo este considerat un subiect tabu aducerea cenușii acasă după o incinerare. De aceea, 90% din familiile din Hong Kong apelează la firmele de servicii funerare doar pentru incinerarea propriu-zisă și apoi împrăștie cenușa pe mare.
Indienii își ard morții pe rug
Rugurile unde se ard morții nu sunt chiar o priveliște neobișnuită de-a lungul sfântului râu Gange. Pentru că și indienii se confruntă cu o criză a locurilor de înmormântare, aceștia aleg să-și ardă morții pe rug, pe malurile sfântului râu, dar nu înainte de a-i îmbrăca în straie puternic colorate și de a le organiza ceremoniile funerare pe care le merită.
Filipinezii depun mult efort în sculptarea sicrielor
În zona de nord a insulelor Filipine, este un lucru foarte comun să sculptezi pentru cineva drag un sicriu frumos, apoi să așezi acest sicriu pe partea unei stânci pentru înmormântare. Înainte ca persoana iubită să fie plasată în sicriu, membrii familiei participă la anumite ceremonii, cum ar fi așezarea persoanei într-un „scaun al morții” și acoperirea ei cu o pătură.
Mărgele ornamentale din cenușa morților în Coreea
În timp ce noi, românii, ne gândim care sunt Cele mai potrivite flori pentru o coroană funerară sau ce să oferim de pomană, unele familii coreene se gândesc unde să așeze mărgelele fabricate din cenușa celor dragi. Și acest obicei se practică ca o soluție la problema locurilor de înmormântare și, într-un fel sau altul, îi ajută pe coreeni să-i păstreze aproape pe cei dragi chiar și după moarte.