Indiferent de credințe, idealuri, cultură sau religie, viața fiecărui om are în final același deznodământ: moartea. Moartea este un moment crucial, prin care trebuie să treacă toată lumea și care marchează granița dintre viața de pe Pământ și cea de apoi.
În majoritatea religiilor din întreaga lume moartea nu este finalul. Foarte mulți oameni cred în existența sufletului și sunt convinși că și atunci când trupul moare, sufletul continuă să trăiască, doar că sub o altă formă.
Creștinii și musulmanii de exemplu, cred că după moarte sufletul ajunge în rai sau în iad; șintoiștii și budiștii cred că el se reîncarnează într-un alt trup, continuându-și astfel existența pe Pământ și așa mai departe.
Astfel, indiferent de ceea ce îl așteaptă pe suflet în viața de apoi, fie că vorbim de renaștere, înviere sau dizolvarea în Nirvana, moartea este un eveniment care trebuie privit cu seriozitate și respect și atunci când are loc, se cere organizarea unui serviciu funerar ca la carte, care să ușureze trecerea către următoarea viață.
În funcție de religie, iată care sunt principalele caracteristici pe care le prezintă o ceremonie funerară:
Cel mai important aspect legat de ceremoniile funerare ortodoxe este slujba de la biserică. Această slujbă este o slujbă specială, de pomenire a morților, în cadrul căreia preotul citește un set de rugăciuni speciale peste lângă trupul adormit. Această slujbă se poate organiza și direct la mormânt, dar cu condiția ca sicriul să fie deschis în momentul citirii rugăciunilor. Se cântă și celebra cântare Veșnica Pomenire, iar după această slujbă are loc înmormântarea propriu-zisă și, de cele mai multe ori, mai ales în zonele rurale ale țării, pomana. Dacă se organizează o pomană în stil clasic, masa este întreruptă din când în când pentru rostirea unor rugăciuni și cântări. De asemenea, un alt aspect important de care trebuie să țină cont organizatorii este faptul că, dacă înmormântarea are loc într-o zi de post, nu pot fi oferite mesenilor decât bucate de post.
În religia catolică slujba de înmormântare are loc tot în biserică, dar de cele mai multe ori cu sicriul închis și nu deschis, ca la ortodocși. Slujba de înmormântare ținută de preoții catolici durează aproximativ 20-30 de minute și după ea are loc o comemorare, dar într-un cerc restrâns, doar cu membrii familiei și fără un preot.
În religia iudaică slujba de înmormântare se ține tot cu sicriul închis, ca la catolici. De asemenea, rugăciunea de pomenire se citește de către rabin la mormânt, iar pe perioada doliului bărbații din familia îndurerată rostesc o rugăciune specială numită Kaddish. Dacă în familia respectivă nu există bărbați care să poată spună această rugăciune, femeile din familia respectivă cer rostirea ei la sinagogă.
În religia musulmană este recomandat ca fiecare credincios, înainte de moarte, să rostească rugăciunea Shahadat Kalimat. Dar dacă cineva nu poate spune singur această rugăciune, atunci un membru al familiei o poate face în schimbul persoanei respective. Slujbele de înmormântare se țin la scurt timp după moarte și la cimitir nu pot fi prezenți decât bărbații, în timp ce femeile rămân acasă să aibă grijă de copii.
Există și rugăciuni speciale care se spun la despărțirea de persoana decedată, atunci când sicriul este coborât în pământ, iar acestea se rostesc de un mullah sau un bătrân. În religia musulmană nu se obișnuiește să se țină doliu timp îndelungat pentru persoana decedată și nici să se organizeze comemorări sau slujbe de pomenire.
Câteva lucruri pe care le au în comun majoritatea înmormântărilor, indiferent de religie, este prezența celor dragi la eveniment, rugăciunile pentru persoana adormită și câteva lucruri practice necesare pentru înfăptuirea evenimentului cum ar fi: un sicriu.
În țara noastră familiile îndurerate pot achiziționa sicrie direct de la firmele de pompe funebre cu care colaborează. De exemplu, Funerare Besliu oferă clienților săi o gamă foarte variată de sicrie brasov, din materiale calitative și adaptate pentru bugetul fiecăruia.
De asemenea, tot cu o firmă ca a noastră poți colabora pentru tot ceea ce ține de partea organizatorică a înmormântării, astfel încât, atunci când treci printr-un eveniment nefericit precum decesul cuiva drag, să te poți concentra mai mult pe reculegere și propria vindecare.