Rugaciunea Tatal Nostru la inmormantare si pomeniri

Rugăciunea Tatăl Nostru la înmormântare și pomeniri este nelipsită: o auziți la slujba de prohodire, la parastas și la masa de pomenire, iar mulți o rostesc acasă, seară de seară, pentru cel plecat. Este rugăciunea pe care o știe aproape oricine, chiar și cei care nu mai fuseseră demult la biserică — și tocmai de aceea, în zilele grele ale despărțirii, ea devine firul de care se pot ține toți cei adunați împreună.

Cine a scris rugăciunea Tatăl Nostru

Răspunsul se află în Evanghelii: Tatăl Nostru nu a fost compusă de un autor omenesc, ci a fost rostită de Iisus Hristos, care le-a dat-o ucenicilor ca model de rugăciune. Textul apare în două locuri din Noul Testament — în Evanghelia după Matei, în cadrul Predicii de pe Munte, și în Evanghelia după Luca, unde ucenicii Îi cer: „Doamne, învață-ne să ne rugăm”. De aceea mai este numită și Rugăciunea Domnului.

De la această origine i se trage și greutatea aparte: creștinii nu o privesc ca pe o rugăciune între altele, ci ca pe rugăciunea primită direct de la Hristos. Ea s-a răspândit odată cu creștinismul în toate limbile lumii, iar în românește a fost tradusă de timpuriu și a însoțit credința acestui popor veac după veac, transmisă din părinți în copii aproape neschimbată.

De ce se rostește la slujba înmormântării

Tatăl Nostru face parte din rânduiala aproape tuturor slujbelor Bisericii, iar slujba înmormântării nu face excepție. Prezența ei acolo are un înțeles adânc: în fața morții, Biserica nu pune cuvinte complicate, ci rugăciunea pe care o știu toți. Cererile ei — „vie împărăția Ta”, „facă-se voia Ta”, „și ne iartă nouă greșelile noastre” — spun, de fapt, tot ce are de spus o familie îndoliată: încredințarea celui drag în mâna lui Dumnezeu, acceptarea a ceea ce nu poate fi schimbat și nădejdea iertării.

La priveghi și în ceasurile petrecute lângă cel adormit, Tatăl Nostru este adesea rugăciunea cu care încep și se încheie momentele de reculegere. Nu cere carte de rugăciuni și nici pregătire — poate fi rostită de oricine, oricând, și tocmai simplitatea aceasta o face atât de potrivită.

Tatăl Nostru la parastase și la masa de pomenire

Rugăciunea revine la fiecare pomenire. La parastas, ea este rostită în cadrul slujbei, iar cei prezenți o spun de obicei împreună cu preotul — unul dintre puținele momente în care toată biserica se roagă cu o singură voce. La masa de pomenire, tradiția cere ca înainte de a se așeza la masă cei adunați să rostească Tatăl Nostru pentru sufletul celui pomenit; abia apoi se gustă din bucate. Despre rânduiala acestor slujbe am scris pe larg în articolul despre ce sunt parastasele.

Rugăciunea de acasă pentru cei adormiți

Între soroacele de pomenire, mulți simt nevoia să se roage zilnic pentru cel plecat. Tatăl Nostru este temelia acestei rugăciuni de acasă: se rostește dimineața sau seara, la candelă, urmată de pomenirea numelui celui adormit. Cine dorește să adauge și alte texte găsește îndrumare în articolul despre rugăciunile pentru rudele decedate.

Puterea acestui obicei stă în statornicie, nu în lungime. Câteva minute în fiecare zi leagă familia de cel plecat într-un mod liniștit și dau perioadei de doliu un ritm care ajută sufletul să se așeze.

O rugăciune care unește generațiile

Poate cel mai frumos lucru la Tatăl Nostru este că trece din generație în generație: bunicii au spus-o pentru părinții lor, părinții pentru bunici, iar copiii o vor spune la rândul lor. La o înmormântare sau la un parastas, când toți cei prezenți o rostesc împreună, această continuitate se simte aievea. Dacă organizați o înmormântare sau o pomenire în zona Brașovului și aveți nevoie de sprijin cu rânduielile și pregătirile, echipa Funerare Beșliu vă răspunde non-stop la 0725 386 244 sau prin pagina de contact.