Cine a scris Tatăl Nostru?

Rugăciunea „Tatăl Nostru”, cu rădăcini adânci în tradiția creștină, a călătorit prin secole și a fost tradusă în nenumărate limbi, inclusiv în română. Dar cine a adus această rugăciune în limba română? Să ne scufundăm într-o călătorie istorică pentru a descoperi originile și traseul acestei rugăciuni venerate.

Iisus Hristos și Începuturile „Tatăl Nostru”:

Conform Noului Testament, rugăciunea „Tatăl Nostru” a fost învățată de Iisus Hristos ucenicilor săi, fiind consemnată în Evanghelia după Matei (6:9-13) și în Evanghelia după Luca (11:2-4). Acest text sacru, cunoscut și ca „Rugăciunea Domnului”, a devenit un element central în liturghia creștină și un exemplu de rugăciune profundă și contemplativă.

Călătoria Rugăciunii spre Limba Română:

Înainte de a fi tradusă în limba română, „Tatăl Nostru” a fost recitată în limbile liturgice ale creștinismului, precum greaca, latina și slavona bisericească. În limba română, „Tatăl Nostru” apare pentru prima dată în scris în secolul al XVI-lea. Unul dintre primele manuscrise în care se regăsește rugăciunea în limba română este „Codicele Voronețean” (1580-1581), un manuscris liturgic de tradiție ortodoxă. Aceasta înseamnă că, probabil, traducerea a avut loc în contextul bisericii ortodoxe române.

Respectând elementele esențiale ale textului original, versiunea în limba română a rugăciunii a păstrat și a perpetuat semnificația și sacralitatea textului biblic.

Textul Rugăciunii:

În limba română, rugăciunea începe cu „Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău…” și continuă cu o serie de rugăciuni și cereri adresate lui Dumnezeu. Este o lecție de umilință, iubire și venerație, ce încurajează comuniunea cu divinitatea și întărirea legăturilor umane.

„Tatăl Nostru” a început ca o învățătură spirituală oferită de Iisus Hristos și a devenit una dintre cele mai semnificative rugăciuni din lume. Călătoria sa de la originile în limba aramaică, trecând prin greacă și latină, până la traducerea în limba română în secolul al XVI-lea, arată importanța și universalitatea mesajului său. Grație traducătorilor și clericilor care au avut grija de păstrarea și difuzarea acestui text sacru, românii au avut posibilitatea să recite „Tatăl Nostru” în limba lor maternă, continuând astfel o tradiție veche de secole.

Prin cuvintele sale, „Tatăl Nostru” reprezintă nu doar o rugăciune, ci și o punte între trecut și prezent, între divin și uman, și un simbol al valorilor spirituale care ne unesc ca omenire.