Istoria incinerării în lumea occidentală

Majoritatea savanților din ziua de azi sunt de acord că practica incinerării are o istorie veche de cel puțin 5000 de ani și primele incinărări din Europa au avut loc în jurul anului 3000 î.Hr, cam tot atunci când a luat amploare și în Orientul Apropiat.

Faptul că incinerarea era destul de des practicată în nordul și estul Europei mai ales la sfârșitul epocii de piatră, o demonstrează fragmentele de vase decorative de ceramică care se presupune că erau folosite ca urne pentru păstrarea rămășițelor lumești, descoperite în vestul Rusiei și pe alte teritorii locuite de popoarele slave.

În epoca bronzului între anii 2500 și 1000 î.Hr, incinerarea a devenit un obicei comun și în Insulele Britanice și pe teritoriile Spaniei și Portugaliei de astăzi. Cimitire speciale pentru cei incinerați au fost amenajate și în Ungaria, nordul Italiei și chiar și în Irlanda.

În jurul anului 1000 î.Hr., incinerarea a devenit o parte integrantă a ceremoniei de înhumare practicată de greci. De fapt, până în vremea lui Homer, în jurul anilor 800 î.Hr., incinerarea în Grecia a fost chiar mai populară decât înmormântarea din motive de igienă și pentru a putea face față numărului mare de morți în această țară devastată de lupte.

Romanii au împrumutat practica incinerării cel mai probabil de la greci. Conform izvoarelor istorice și descoperirilor arheologice, se presupune că romanii și-au ars pentru prima oară moții în jurul anului 600 i.Hr. Și aici practica incinerării s-a răspândit foarte rapid și a devenit atât de comună, încât la mijlocul secolului al V-lea s-a emis chiar un decret oficial prin care autoritățile interziceau arderea cadavrelor în oraș.

Pe vremea Imperiului Roman, din anul 27 î.Hr. până în anul 395 d.Hr., incinerarea s-a practicat la scară largă în Europa, iar rămășițele umane obținute în urma incinerării se pare că se puneau în urne elaborat fabricate, depuse în clădiri asemănătoare unui columbarium.

Deși practica era foarte răspândită în rândul romanilor, incinerarea era rar practicată de primii creștini, aceștia considerând-o un ritual păgân. Chiar și în cultura evreiască înmormântarea tradițională direct în pământ era preferată incinerării.

Lucrurile s-au păstrat așa pentru mult timp în credința creștină și până în anul 400 d.Hr., ca urmare a creștinării Imperiului Roman de către împăratul Constantin, înmormântarea a luat aproape complet locul incinerării și cu excepția situațiilor aparte cum ar fi epidemiile de ciumă sau războaiele, înmormântarea clasică a rămas modul preferat al europenilor de a părăsi această lume pentru aproximativ 1500 de ani.

Metodele moderne de incinerare, așa cum le știm și în ziua de azi, au luat ființă cu puțin peste un secol în urmă, după ani și ani de experimente în vederea dezvoltării unui spațiu adecvat pentru arderea cadavrelor.

Când profesorul Ludovico Brunetti din Italia și-a perfecționat în sfârșit invenția și a expus-o la Expoziția de la Viena în anul 1873, incinerarea a intrat din nou în atenția publicului, dar de data aceasta devenind un subiect mult mai interesant, dezbătut cu înflăcărare pe ambele maluri ale Atlanticului.

În Insulele Britanice, mișcarea a fost promovată de chirurgul Reginei Victoria, Sir Henry Thompson. Preocupați de sănătatea publică, Sir Henry și colegii săi au fondat Societatea de Incinerare din Anglia în 1874. Astfel au apărut și primele crematorii din Europa, construite în 1878 în Woking, Anglia și Gotha, Germania.

Între timp, în America de Nord, deși au fost înregistrate două cazuri de incinerare înainte de 1800, incinerarea a devenit o practică oficial acceptată abia în anul 1876, când dr. Julius LeMoyne a construit primul cremator în Washington, Pennsylvania.

Cât de populară este practica incinerării în România?

În România înmormântarea încă este o practică mult mai populară decât incinerarea, dar la nivel european, se pare că aproximativ o treime din locuitori preferă puterea mistuitoare a focului când vine vorba de modul de a-și lua rămas-bun pentru totdeauna de la cele lumești.

Dacă vrei să afli mai multe despre acest subiect, poți să citești pe blogul nostru Care sunt avantajele incinerării și de ce să optezi pentru ea?, dar și în ce constă un Serviciu de incinerare umana in Brasov.

Constituția țării noastre permite cetățenilor săi să aleagă liber între incinerare și înmormântare, iar noi, în calitate de profesioniști, îi sfătuim pe clienții noștri să se documenteze în legătură cu ambele practici când vine vorba de ceremoniile funerare ale celor dragi lor.