O lecție de viață primită la pompe funebre

Despre unchiul meu Matei este vorba în continuare, și despre vizita pe care am făcut-o împreună cu el zilele trecute la funerare Beșliu. A fost o lecție de viață și, oarecum ironic, am primit-o la sediul firmei de pompe funebre.

Vă povestesc imediat cum am ajuns acolo, dar prima dată vreau să vă spun că unchiul Matei este fratele mai mic al mamei și suntem foarte apropiați. Mi-a spus “Duță” într-o vară când m-a găsit albastru tot jucându-mă sub dud, și tot așa îmi spune și acum după mai bine de 30 de ani.

Obișnuiam să-mi petrec cu el săptămâni bune în fiecare vacanță de vară, și ulterior să mergem în concedii împreună. Am avut de-a lungul anilor experiențe frumoase și am creat multe amintiri minunate. Acum însă, lucrurile stau cu totul altfel.

Povestea din spatele vizitei la funerare Beșliu

În urmă cu aproape patru luni unchiul meu drag a aflat că mai are de trăit doar o jumătate de an. De atunci, am intrat în vâltoarea uneia dintre cele mai dificile situații din viață: o persoană dragă este bolnavă în stadiu terminal, iar finalul e inevitabil și atât de aproape. Mult prea aproape!

Bineînțeles că a urmat un întreg carusel al emoțiilor și reacțiilor, atât pentru el cât și pentru noi toți ceilalți.

Inițial am refuzat să acceptăm diagnosticul, l-am considerat eronat și am căutat o a doua opinie. După care o altă părere, și o alta…

Din nefericire toate analizele și testele duceau către același rezultat cu deznodământ tragic.

În acest punct ne-am supărat cumva cu toții, fiecare pe el însuși, unii pe altii, pe medicină, pe lume, pe viață. Am încercat cu disperare să găsim vinovați, soluții și tratamente de orice fel, dar și să facem diverse târguri cu divinitatea.

În tot acest interval, niciunul dintre noi, niciodată, nici măcar în treacăt, nu a pomenit nimic despre înmormântare sau pompe funebre. Deși cu toții realizam ce urmează, nu am abordat această temă cu el pentru că ni s-a părut un subiect mult prea sensibil pentru un om care își asteaptă sfârșitul.

A urmat mai apoi o perioadă în care el a refuzat să mai vorbească despre ce i se întâmplă. Problema e că încerca să ne evite chiar și pe noi ca oameni, nu doar discuțiile cu privire la starea lui. Pe de o parte îl înțelegem și încercăm să-i respectăm limitele, însă în același timp ne dorim din tot sufletul să-i fim alături.

Dacă durerea noastră este mare, a lui trebuie să fie imensă.

Cum am ajuns la firma de pompe funebre

Într-o dimineață însă, pentru prima dată după zile bune în care nici nu a răspuns la telefon, unchiul Matei m-a sunat.

• Duță nepoate, vreau să merg azi undeva, mă însoțești te rog?

• Sigur unchiule, dar esti bine, poți să mergi?

• Nu prea, dar o să mă ajuți tu.

Așa cum am stabilit în convorbirea telefonică, am ajuns la el după ora prânzului. După ce l-am ajutat să urce în mașină mi-a comunicat calm și cu un zambet senin pe față că “mergem la funerare Beșliu, acolo lângă sensul giratoriu Poienelor”.

Pentru câteva secunde am fost total bulversat, pur și simplu nu am mai știut nici ce să cred și nici ce să simt. Sigur că pe de o parte mă bucuram că a reușit să-și regăsească liniștea și calmul, dar pe de altă parte parcă nu reușeam să înțeleg cum cineva în situația lui se poate gândi la așa ceva.

• Hai nepoate, hai ca am ora stabilită, să nu ne lăsăm așteptați

Pe drum mi-a povestit relaxat cum i-a contactat zilele trecute pe cei de la funerare Beșliu ca să ceară mai multe informații în legătură cu administrarea documentelor funerare, precum și câteva detalii cu privire la organizarea unei înmormântări. Știa deja că firma oferă servicii de pompe funebre complete pentru că se uitase pe website și de altfel chiar și-a achiziționat un pachet.

Acum mergem ca să-i cunoască și să-și aleagă sicriul.

Mi-a explicat că, în mod special, a apelat la ei pentru că ne vor oferi suport și consultanță în tot procesul de planificare a serviciilor funerare. El își dorește ca în felul acesta să ne ajute pe noi cei dragi să trecem mai ușor prin momentele dificile din acele zile.

Trebuie să recunosc că gestul lui m-a lăsat fără cuvinte. La întâlnirea de la funerare Beșliu doar unchiul a vorbit cu ei. Au discutat despre formalități de îndeplinit, acte de pregătit, sicriu, cruce, servicii și produse specifice pompelor funebre. Eu am putut doar să ascult și să încuviințez dând din cap, nefiind în stare să articulez niciun cuvânt.

Despre oameni și viață la funerare Beșliu

Specialiștii de la pompe funebre i-au oferit unchiului răspunsuri și soluții la toate nelămuririle pe care le avea. Nici măcar nu am stat foarte mult, dar când am plecat de acolo totul era limpede ca cerul acelei după-amiezi. Știam pas cu pas ce vom avea de făcut și cum vor decurge lucrurile, iar Matei avea o privire blândă și calmă. Era din nou exact așa cum îl știu eu de o viață întreagă, mereu stăpân pe situație.

După toate astea, două lucruri m-au impresionat puternic și încă nu-mi ies din cap:

Tăria de caracter a unchiul meu drag! Este un om care, deși aflat în așteptarea propriului sfârșit, este mai preocupat de starea sufletească a celor dragi, decât de propria suferință.

Empatia și compasiunea de care au dat dovadă oamenii de la funerare Beșliu! Au reușit să facă un om în situația lui, să plece către casă linistit, senin și împăcat sufletește la gândul că totul va fi bine.