Te-ai întrebat vreodată cum se desfășoară un Ritual de înmormântare ortodox? Consideră-te o persoană norocoasă dacă nu ai avut până în prezent ocazia să participi la nicio înmormântare, iar dacă ești curios cu privire la ceea ce se întâmplă în cadrul unui astfel de eveniment, atunci citește această listă unde am adunat cele mai importante lucruri pe care trebuie să le știi despre acest ritual desfășurat în cadrul Bisericii Ortodoxe.
În tradiția ortodoxă, înainte de moartea cuiva se cheamă preotul din parohie. Se face asta pentru ca muribundul să se poată spovedi și împărtăși. De asemenea, dacă moartea poate fi anticipată, se aprinde o lumânare. Astfel, la desprinderea sufletului de trup, acesta să aibă parte de lumină care să-l călăuzească către Domnul.
Imediat după moartea unei persoane dragi, se contactează o agenție de pompe funebre. Aceasta oferă servicii funerare complete. Se ocupă de îmbălsămare, transportul funerar și alte detalii. Apoi, se stabilește împreună cu preotul ziua și ora potrivită la care va avea loc slujba de înmormântare.
Spălarea persoanei decedate face parte din obiceiurile creștine obligatoriu de îndeplinit după moartea cuiva drag. În trecut, acest ritual se desfășura la domiciliul celui decedat. Dar, în ziua de azi, agenția de pompe funebre la care apelezi îl face. Este parte din pregătirea trupului decedat pentru înmormântare.
La biserică, în sicriu, se așează o icoană cu Iisus Hristos, Maica Domnului sau Sfântul al cărui nume îl poartă decedatul, pe pieptul acestuia. Mâinile persoanei decedate se așează dreapta peste stânga, iar lângă mâini o lumânare mare, din ceară curată, numită toiag. Pe fața persoanei decedate se așează o până albă care simbolizează acoperământul lui Iisus Hristos.
Participanții la slujba de înmormântare își prind în piept o panglică neagră în semn de doliu. Tot în semn de doliu se prinde și acasă, deasupra ușii de la intrare o pânză de culoare neagră. Panglica poate fi purtată doar la slujba de înmormântare sau până la 40 de zile după moartea persoanei dragi, atât cât ține în general perioada de doliu. Tot 40 de zile va sta agățată deasupra ușii și pânza neagră.
La biserică, la capul persoanei decedate, se așează un sfeșnic unde prietenii și rudele așează lumânări aprinse. Când aprind lumânările, persoanele care participă la slujbă trebuie să spună: Dumnezeu să-l / s-o ierte! Aceste lumânări sunt un simbol al faptelor bune pe care persoana trecută în neființă le-a făcut în timpul vieții și cu care se va prezenta în fața lui Dumnezeu.
La slujba de înmormântare și în perioada de doliu, prietenii și familia trebuie să păstreze o atmosferă de reculegere și un comportament demn. De asemenea, atunci când se întâlnesc unii cu alții și își amintesc de persoana decedată, aceștia trebuie să spună Dumnezeu să-l / s-o ierte!
În afară de obiceiurile creștinești pe care le-am prezentat mai sus, românii obișnuiesc să respecte și anumite tradiții moștenite din moși strămoși. De exemplu, când se scoate persoana decedată din locuință, se sparge un vas sau o cană. Se face asta ca să se sperie spiritul ei și să nu se mai întoarcă.
Unii oameni așează bani pe pieptul răposatului, pe icoană sau pe cruce ca să aibă cu ce să plătească atunci când va trece prin vămile văzduhului. Dar nici acest obicei nu are legătură cu credința ortodoxă și este mai degrabă un obicei împrumutat de la oamenii din antichitate care credeau în zeități ale morții.
Un obicei păgân este și bocetul sau jeluirea. Într-unele părți ale țării, atunci când moare cineva, chiar se cheamă femei care știu cum să jelească morții plângând în mod exagerat sau intonând diferite formule.
Nu ține de religia ortodoxă nici obiceiul de a îngropa mortul cu diferite obiecte pe care le-a folosit de-a lungul vieții întrucât, după moarte, lucrurile materiale își pierd sensul.