Când vine vorba de moartea cuiva drag, noi, românii, nu ne punem aproape niciodată întrebări precum: Ce muzică ar trebui să pregătim? Cu ce să ne îmbrăcăm? Ce poezii ar trebui să recităm? Noi ne concentrăm mai degrabă pe dileme ca: Ce firmă de pompe funebre oferă cele mai bune servicii funerare? Cum alegi sicriul potrivit? Ce fel de lucruri poți să oferi de pomană? etc.
Există însă popoare care privesc moartea cu lejeritate. De asemenea, sunt popoare pentru care ritualul înmormântării sau incinerarea sunt evenimente ieșite din comun, cel puțin după tradițiile noastre.
Dacă ești curios cum își ușurează oamenii de peste mări sufletul după moarte, ți-am pregătit o listă cu obiceiuri neobișnuite legate de moarte.
Unul dintre cele mai populare ritualuri neobișnuite legate de moarte din întreaga lume este cel practicat de mexicani. Tradiția datează din vremea Imperiului Aztec. Se crede că e nepoliticos să plângi sau să fii trist când moare cineva drag. În cultura acestui popor, morții nu pleacă pentru totdeauna. Ei se întorc, odată pe an, la o dată fixă. În acea zi, familia trebuie să-i aștepte cu brațele deschise. Trebuie să le pregătească mici altare în case sau în cimitire, încărcate cu flori, mâncare, băuturi, fotografii și lumânări.
Orașul New Orleans din Statele Unite ale Americii este recunoscut pentru cultura sa muzicală. De aceea, nu este de mirare că muzica le este alături oamenilor toată viața, până în ultimele clipe petrecute pe acest pământ. Când sicriul cu trupul decedat este purtat către cimitir, o trupă de jazz cântă în urma celor care îl poartă. Cântă melodii sobre și imnuri. După înmormântare, se pornește o petrecere veselă ca să celebreze viața decedatului.
Filipinezii se poartă cu morții la fel ca și cu rudele și prietenii lor în viață. Iar uneori, poate chiar mai bine. După moarte, aceștia îi îmbracă pe cei decedați în haine bune, le așează țigări aprinse în gură și îi lasă așezați, ca și cum ar sta la taifas cu prietenii, și îi lasă în această poziție pentru câteva săptămâni.
Și cei din Madagascar au o tradiție cel puțin neobișnuită legată de moarte. Cu ocazia evenimentului numit Famadihana, sau Răsucirea oaselor, se practică, după cinci – șapte ani de la moartea cuiva, în Madagascar. Atunci, se scot morții din cripte, se îmbracă în haine curate, se spreiază cu parfum și li se dă ocazia să ia parte din nou la viața socială a familiei. Unii preferă să stea și să le povestească celor adormiți întâmplări din viața lor, recuperând astfel timpul pierdut de când s-au despărțit, alți însă se bucură atât de mult de regăsire încât chiar dansează cu aceștia.
Există o lege în Coreea de Sud care spune că trupurile îngropate trebuie scoase afară din morminte după 60 de ani de la înmormântare pentru a face loc și altora. De aceea, în această țară incinerările sunt mult mai populare decât înmormântările, rămășițele lumești fiind apoi păstrate într-o urnă. Însă a apărut de curând un trend care a luat amploare și care presupune transformarea cenușii rezultate după incinerare în mărgele colorate în nuanțe strălucitoare de albastru, verde, roz sau negru, care sunt mai apoi așezate în case, în văzul tuturor. Un obicei destul de surprinzător dacă ne întrebi pe noi, dar poate fi privit și acesta ca un omagiu adus persoanei adormite, transformând într-o operă de artă, trupul pe care acesta l-a lăsat în urmă.