Când vine vorba de moartea cuiva drag, noi, românii, nu ne punem aproape niciodată întrebări precum: Ce muzică ar trebui să pregătim? Cu ce să ne îmbrăcăm? Ce poezii ar trebui să recităm? Noi ne concentrăm mai degrabă pe dileme ca: Ce firmă de pompe funebre oferă cele mai bune servicii funerare? Cum alegi sicriul potrivit? Ce fel de lucruri poți să oferi de pomană? etc.
Există însă și popoare care privesc moartea cu mai multă lejeritate și de asemenea, popoare pentru care ritualul înmormântării sau incinerarea sunt niște evenimente cu totul și cu totul ieșite din comun, cel puțin judecate după tradițiile noastre.
Dacă ești curios cum procedează oamenii de peste mări și țări pentru a mai ușura măcar puțin povara sufletească ce vine la pachet cu un eveniment atât de natural și totuși atât de trist precum moartea, ți-am pregătit în rândurile următoare o listă cu practici și obiceiuri neobișnuite legate de moarte.
Unul dintre cele mai populare ritualuri neobișnuite legate de moarte din întreaga lume este cel practicat de mexicani. Tradiția datează încă din vremea Imperiului Aztec și se crede că este nepoliticos să plângi sau să fii trist atunci când cineva drag moare, mai ales că în cultura acestui popor morții nu pleacă dintre noi pentru totdeauna, ci se întorc odată pe an, la o dată fixă, iar în ziua respectivă familia trebuie să-i aștepte cu brațele deschise, pregătindu-le mici altare în case sau în cimitire, încărcate cu flori, mâncare, băuturi, fotografii și lumânări.
Orașul New Orleans din Statele Unite ale Americii este recunoscut pentru cultura sa muzicală. De aceea, nu este de mirare că muzica le este alături oamenilor toată viața, până în ultimele clipe petrecute pe acest pământ. Atunci când sicriul cu trupul decedat este purtat către cimitir, o trupă de jazz cântă în urma celor care îl poartă melodii sobre și imnuri, iar odată ce înmormântarea s-a încheiat, se pornește o petrecere mult mai animată și veselă ca să celebreze viața persoanei trecute în neființă.
Filipinezii se poartă cu morții la fel ca și cu rudele și prietenii lor în viață. Iar uneori, poate chiar mai bine. După moarte, aceștia îi îmbracă pe cei decedați în haine bune, le așează țigări aprinse în gură și îi lasă așezați, ca și cum ar sta la taifas cu prietenii, și îi lasă în această poziție pentru câteva săptămâni.
Și cei din Madagascar au o tradiție cel puțin neobișnuită legată de moarte. Cu ocazia evenimentului numită Famadihana, sau Răsucirea oaselor, pe care acest popor îl practică la perioade fixe, după cinci – șapte ani de la moartea cuiva, în Madagascar se scot morții din cripte, se îmbracă în haine curate, se spreiază cu parfum și li se dă ocazia să ia parte din nou la viața socială a familiei. Unii preferă să stea și să le povestească celor adormiți întâmplări din viața lor, recuperând astfel timpul pierdut de când s-au despărțit, alți însă se bucură atât de mult de regăsire încât chiar dansează cu aceștia.
Există o lege în Coreea de Sud care spune că trupurile îngropate trebuie scoase afară din morminte după 60 de ani de la înmormântare pentru a face loc și altora. De aceea, în această țară incinerările sunt mult mai populare decât înmormântările, rămășițele lumești fiind apoi păstrate într-o urnă. Însă a apărut de curând un trend care a luat amploare și care presupune transformarea cenușii rezultate după incinerare în mărgele colorate în nuanțe strălucitoare de albastru, verde, roz sau negru, care sunt mai apoi așezate în case, în văzul tuturor. Un obicei destul de surprinzător dacă ne întrebi pe noi, dar poate fi privit și acesta ca un omagiu adus persoanei adormite, transformând într-o operă de artă, trupul pe care acesta l-a lăsat în urmă.