Parastasul de 1 an are o semnificație aparte și se organizează cu grijă deosebită, pentru că marchează primul an de la trecerea la cele veșnice a unei persoane dragi și este una dintre pomenirile la care familia ține cel mai mult. După slujbele de la 3, 9 și 40 de zile și după pomenirile de la 3, 6 și 9 luni, împlinirea anului adună din nou rudele și apropiații în rugăciune.
Este un moment sensibil. Un an înseamnă primul Crăciun, primul Paște, prima zi de naștere trăite fără cel plecat. Slujba de pomenire dă acestei borne un rost: nu doar amintire, ci rugăciune pentru odihna sufletului.
Obiceiul pomenirii anuale vine din primele veacuri ale creștinismului. Ziua morții martirilor era prăznuită an de an ca o zi de naștere — nașterea pentru viața veșnică. Din această rânduială s-a păstrat pomenirea de un an, iar apoi pomenirile anuale care se fac, în multe familii, până la împlinirea a 7 ani.
La slujbă, preotul se roagă pentru iertarea păcatelor și pentru odihna celui adormit, iar familia aduce colivă, colaci și vin, ca la orice parastas. Locul acestei pomeniri în șirul complet al slujbelor de după deces este explicat în articolul despre ce sunt parastasele și calendarul pomenirilor.
Parastasul se face la împlinirea unui an de la data decesului. Dacă ziua cade în cursul săptămânii, multe familii mută pomenirea în sâmbăta dinainte, sâmbăta fiind ziua rânduită pomenirii celor adormiți. Ca regulă de bun-simț, pomenirea se poate devansa, dar nu se amână după împlinirea termenului — așa spune tradiția în cele mai multe zone.
Data se stabilește întotdeauna cu preotul paroh, pentru că există perioade liturgice în care parastasele nu se săvârșesc, iar acestea diferă în funcție de calendarul fiecărui an. Un telefon dat la parohie cu două-trei săptămâni înainte vă scutește de reprogramări.
Organizarea urmează pașii obișnuiți ai oricărei pomeniri: alegerea bisericii, stabilirea datei cu preotul, anunțarea rudelor și pregătirea celor necesare pentru slujbă — colivă, colaci sau prescură, vin roșu, lumânări și pomelnicul cu numele celui pomenit. La un an, pomenirea este de regulă mai amplă decât cele de la 3, 6 sau 9 luni, iar familia invită un cerc mai larg de rude și prieteni.
După slujbă se împart pachete, iar în multe familii urmează o masă de pomenire, acasă sau la restaurant. În unele zone, la împlinirea anului se dau de pomană și haine sau obiecte, în amintirea celui plecat. Toate detaliile practice — de la discuția cu preotul până la meniu și buget — le-am adunat în ghidul despre cum se organizează un parastas.
După primul an, pomenirile se fac anual, la data decesului sau în sâmbăta apropiată, până la împlinirea a 7 ani. Ultima pomenire majoră din acest șir are o semnificație aparte, despre care puteți citi în articolul dedicat parastasului de 7 ani. Între aceste date, cel adormit este pomenit la sâmbetele morților și la moșii, alături de ceilalți răposați ai familiei.
Rânduiala pomenirii de un an poate diferi de la o parohie și o regiune la alta, așa că informațiile de aici rămân orientative — detaliile se așază împreună cu preotul. Iar dacă partea practică vi se pare copleșitoare, echipa Funerare Beșliu din Brașov vă poate îndruma. Ne găsiți non-stop la 0725 386 244.