În tăcerea inimii, acolo unde tumultul zilelor noastre se transformă într-o șoaptă abia perceptibilă, găsim adesea un spațiu sacru în care cuvintele se transformă în poduri spre divin. Părintele Arsenie Boca, un nume ce răsună adânc în inimile credincioșilor, ne-a oferit, prin rugăciunile sale, un astfel de pod, un canal prin care să ne eliberăm temerile și să ne hrănim speranțele în mijlocul vremurilor provocatoare.
Rugăciunea lui, mai mult decât un simplu șir de cuvinte, este o mână întinsă către cei ce caută un dialog sincer și nemijlocit cu Dumnezeu, oferind în același timp un refugiu pentru sufletele căutătoare de pace și liniște. În aceste rânduri, îți oferim un prilej de meditație și reflecție prin intermediul cuvintelor sale, invitându-te într-o călătorie spirituală ce unește tradiționalul cu contemporanul, într-un dialog veșnic și mereu actual.
Explorăm împreună esența și rezonanța rugăciunii sale, nu doar ca exercițiu de credință, ci și ca modalitate de a ne redescoperi propria interioritate și forță spirituală. Ne dorim ca aceste cuvinte să devină mai mult decât un ecou al trecutului, să fie un tovarăș de drum în zilele bune și în cele grele, reflectând căutarea comună de sens și conexiune în lumea noastră mereu în schimbare.
„Iartă-mă, Doamne :
- pentru tot ce puteam să văd și nu am văzut!
- pentru tot ce puteam să aud și nu am auzit!
- pentru tot ce puteam să simt și nu am simțit!
- pentru tot ce aș fi putut să înțeleg și nu am înțeles!
- pentru tot ce puteam să conștientizez și nu am conștientizat!
- pentru iertarea pe care aș fi putut să o dau și nu am dat-o!
- pentru bucuria pe care aș fi putut să o trăiesc și nu am trăit-o!
- pentru Lumina pe care aș fi putut să o primesc și nu am primit-o!
- pentru viața pe care aș fi putut să o ocrotesc și nu am ocrotit-o!
- pentru visele pe care mi le-aș fi putut împlini și nu le-am împlinit!
- pentru necunoscutul în care aș fi putut să pășesc și din teama, nu am îndrăznit să pășesc!
- pentru iubirea pe care aș fi putut să o exprim și nu am exprimat-o!
- pentru tot ce puteam să creez bun și frumos și nu am creat pentru gloria Ta, Doamne și a Împărăției Tale Divine!
Pentru tot ce știu și nu știu că am greșit, pe Tine, Doamne, care ești Mila și Iubirea infinită, Te rog, iartă-mă și mă îmbracă cu nesfârșita Ta Iubire și Lumină!
Îți mulțumesc, Doamne:
- pentru toată frumusețea pe care am văzut-o izvorând din Tine !
- pentru muzica tăcută a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvăluit-o auzului!
- pentru tot ce am simțit bun și minunat în viata mea!
- pentru tot ce prin harul Tău am înțeles!
- pentru lumina pe care am sorbit-o în adâncul meu!
- pentru iertarea pe care dăruind-o, am dobândit pace!
- pentru bucuria fiecărei clipe trăite în Tine, Doamne!
- pentru toate cadourile spirituale care mi-au îmbogățit ființa!
- pentru viata mea, care e a Ta, o mică parte a simfoniei existenței!
- pentru visele care au prins formă prin armonia iubirii Tale pentru mine!
- pentru necunoscutul în care am pășit plin de curaj, regăsindu-Te!
- pentru iubirea copleșitoare cu care mă dezmierzi clipă de clipă!
- pentru tot ce am creat prin Tine bun și frumos, aducând cu umilință laudă Împărăției Tale divine!
Dumnezeu, Tatăl nostru, plimbându-se prin casa mea îmi va lua toate grijile și va vindeca toate bolile mele și ale familiei mele în Numele lui Iisus,
Amin!”.