Rugaciunea lui Arsenie Boca — semnificatie si folos — este una dintre cele mai căutate teme de rugăciune din spațiul românesc. Mii de oameni o poartă în portofel, o au lipită pe frigider sau o rostesc seara, iar mulți ajung la ea într-un moment de încercare: o boală în familie, o cumpănă sau pierderea cuiva drag.
Arsenie Boca (1910–1989) a fost ieromonah, teolog și pictor de biserici, una dintre marile figuri duhovnicești ale României din secolul trecut. A reorganizat viața monahală la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, apoi a fost stareț la Mănăstirea Prislop, în județul Hunedoara. În anii comunismului a fost anchetat, închis și îndepărtat din mănăstire, trăindu-și ultimele decenii sub supraveghere, ca pictor bisericesc. A murit pe 28 noiembrie 1989, iar mormântul său de la Prislop a devenit unul dintre cele mai vizitate locuri de pelerinaj din țară.
După zeci de ani în care evlavia populară i-a luat-o înainte deciziilor oficiale, Biserica Ortodoxă Română l-a trecut pe părintele Arsenie în rândul sfinților: canonizarea a fost aprobată de Sfântul Sinod în 2024 și proclamată solemn în 2025, anul centenarului Patriarhiei. Este cinstit ca Sfântul Cuvios Arsenie de la Prislop, cu zi de prăznuire pe 28 noiembrie, ziua trecerii sale la Domnul.
Textul care circulă sub numele de „rugăciunea părintelui Arsenie Boca” există în mai multe variante, iar atribuirea lui directă părintelui nu este certă — unele versiuni provin din însemnările sale, altele au fost alcătuite ulterior de credincioși, din cuvinte de folos culese din scrierile lui, în special din „Cărarea Împărăției”. Acest lucru nu îi scade valoarea de rugăciune: în tradiția ortodoxă, folosul unei rugăciuni stă în sinceritatea cu care este rostită, nu în paternitatea textului.
Cel mai cunoscut îndemn legat de numele său rămâne, de altfel, unul foarte simplu, pe care părintele îl repeta pelerinilor: rugăciunea scurtă, spusă des, cu inima.
Unii o citesc dimineața sau seara, alături de rugăciunile obișnuite. Alții o rostesc în momente de cumpănă — înaintea unei operații, la căpătâiul unui bolnav, în perioade de nesiguranță. Mulți pelerini o citesc la Prislop, lângă mormântul sfântului, și lasă acolo pomelnice pentru cei vii și pentru cei adormiți.
Pentru familiile îndoliate, rugăciunea către Sfântul Arsenie a devenit o formă de mângâiere: este rostită pentru sufletul celui plecat și pentru puterea celor rămași. Ea nu înlocuiește rânduiala Bisericii — slujba de înmormântare, parastasele, pomenirile — ci o însoțește. Am scris separat despre rugăciunile pentru rudele decedate, iar pentru cei care trec greu prin pierdere am adunat și resurse de sprijin pentru perioada de doliu.
În jurul numelui părintelui Arsenie circulă și relatări despre vindecări. Ele țin de credința fiecăruia și au un sens spiritual; rugăciunea poate fi un sprijin sufletesc real, dar nu înlocuiește niciodată consultul și tratamentul medical. Pentru rânduiala rugăciunii — ce, când și cum să citiți — cel mai potrivit sfat vine de la preotul duhovnic, care cunoaște situația dumneavoastră.
Rostită cu sinceritate, această rugăciune rămâne ceea ce a fost de la început pentru atâția oameni: un loc de liniște în mijlocul încercărilor.