Simboluri creștine reprezentative pentru o înmormântare

În Biserica Ortodoxă simbolurile sunt des folosite. Chiar și cel mai trist moment al vieții, despărțirea de o persoană dragă, este reprezentat de multe simboluri.

Biblia ne învață să nu fim triști când moare cineva drag. Sufletul nu dispare, ci doar trupul. Acesta se întoarce în pământul din care l-a creat Dumnezeu la începutul lumii.

Cu toate acestea, suntem oameni și avem sentimente și de aceea nu putem privi cu lejeritate despărțirea de cineva drag. Tocmai de aceea, în astfel de momente, pentru a trece cu bine peste provocare, este bine când poți conta pe niște profesioniști în domeniu, așa cum sunt reprezentanții firmei noastre, funerarebesliu.ro.

O agenție de pompe funebre trebuie să respecte toate etapele procesului de îmbălsămare și toate aspectele practice ale înmormântării. De asemenea, trebuie să cunoască bine simbolurile ortodoxe și regulile Bisericii Ortodoxe.

Pregătirea trupului persoanei decedate

Atunci când trupul fără viață este pregătit pentru înmormântare și spălat se folosește apă curată, ritual ce amintește de apa botezului prin care persoana respectivă a devenit creștină, și implicit o membră a Bisericii.

După spălarea cu apă curată, corpul se îmbracă cu haine curate și noi. Acestea simbolizează veșmântul nestricăcios pe care trupul îl va purta la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos.

În momentul așezării în sicriu, trupul fără viață se pune cu fața înspre răsărit, deoarece, scrie în Biblie, acolo se va arăta Domnul nostru Iisus Hristos atunci când va veni a doua oară, la Judecata de Apoi.

De asemenea, după așezarea în sicriu, pe pieptul persoanei decedate se așează o icoană care atestă credința creștină.

Lumânările, un obiect funerar cu o semnificație adâncă

Lumânările sunt foarte importante pentru ritualurile creștine, iar înmormântarea nu este o excepție. La priveghi, de exemplu, lumânările se pun la capul și pe pieptul celui decedat. Iar în timpul slujbei de înmormântare sunt purtate și de către participanți ca un ultim omagiu pentru cel drag de care s-au despărțit.

Lumânările sunt importante. Domnul nostru Iisus Hristos a zis: „Eu sunt lumina vieții. Cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea viață veșnică.”

Lumina lumânărilor este un simbol al faptelor bune ale decedatului. Ele vor conta la judecata particulară și la cea de pe urmă. Lumina lumânărilor se crede că folosește sufletului celui decedat și pentru a-și găsi drumul către Dumnezeu și a răzbate prin întunericul morții.

Simbolurile specifice înmormântării ortodoxe

Un gest cu o însemnătate profundă pe care îl execută preotul în momentul înmormântării este aruncarea unei cantități mici de untdelemn și vin în groapă, peste sicriu. Untdelemnul este în credința ortodoxă semnul și pecetea Domnului nostru Iisus Hristos, iar vinul reprezintă sângele acestuia.

De asemenea, untdelemnul și vinul amintesc și de botez și împărtășanie. După botez, bebelușul se unge cu untdelemn, iar vinul – sângele Domnului pe care îl bem și la împărtășanie, este seva vieții și simbolul nemuririi și al reînvierii.

Care este semnificația colivei pentru creștinii ortodocși?

Pregătirea colivei este de asemenea un obicei important pentru creștinii ortodocși, care se respectă în multe părți ale țării. Coliva este un simbol al nemuririi datorită ingredientului său de bază: grâul.

Grâul apare foarte des în scriptură, mai ales în pildele spuse de Iisus Hristos. De exemplu, la Ioan 12, 24 se spune că bobul de grâu trebuie mai întâi îngropat în pământ ca să încolțească. De aceea, și trupul, ca și grâul, trebuie să moară, să fie îngropat și să putrezească, ca să învie și să capete o formă desăvârșită, plăcută lui Dumnezeu. Apoi, va trăi veșnic în împărăția cerurilor.

Coliva se prepară foarte simplu, din grâu fiert, îndulcit cu zahăr sau cu miere și se decorează la final cu tot felul de ingrediente dulci, cum ar fi biscuiții, ciocolata sau bomboanele, ori fructe uscate sau confiate. Interesant este că nici măcar bunătățile cu care se îndulcește coliva nu au doar rol estetic, ci simbolizează la rândul lor faptele bune săvârșite de persoana pentru care coliva a fost preparată.