Uneori, subiectele de discuție nu sunt chiar atât de ușor de găsit atunci când te afli în prezența unei persoane care tocmai a pierdut pe cineva drag. De asemenea, există situații când oricât de mult ai încerca să-ți dai dovadă de empatie și grijă sfârșești prin a răni persoana de lângă tine tocmai pentru că atunci când vorbești nu te pui în locul ei și nu încerci să-ți imaginezi ce impact au cuvintele tale asupra cuiva care se află într-o astfel de situație.
Când nu știi ce să spui, mai bine nu spui nimic, iar dacă să taci și să asculți nu este chiar punctul tău forte, cel puțin încearcă să eviți procedezi în felul următor.
Ți s-a întâmplat vreodată, când vorbești cu un prieten care a pierdut pe cineva drag, să te concentrați pe sentimentele lui? În loc să faci asta, ai adus în discuție propriile sentimente legate de situația respectivă? Este omenesc dacă ai procedat astfel pentru că oamenii sunt subiectivi și se lasă ghidați de sentimente, dar nu este cea mai bună atitudine pe care o poți adopta față de cineva care suferă.
Când un prieten și-a pierdut soțul, părintele, sau un alt prieten bun – o persoană pe care și tu o cunoști, în loc să spui: înțeleg perfect cum te simți, știu exact prin ce treci sau și pentru mine este foarte greu, încearcă mai bine: nu pot să-mi imaginez prin ce treci, dar sunt aici ca să te ascult dacă ai nevoie de mine.
Indiferent de cauza decesului cuiva, nu este de datoria ta să găsești motive sau să tragi concluzii dacă nu ți se cere acest lucru. Nu întreba dacă fuma când auzi că cineva a murit de cancer de plămâni. Nu întreba dacă bea, când afli că cineva a murit de ciroză. Și sub nicio formă nu încerca să afli de la o mamă care și-a pierdut copilul nenăscut dacă: a făcut efort, a poftit la ceva, suferă de vreo boală care i-ar fi putut afecta sarcina și alte motive care duc în general la avort spontan sau alte probleme în sarcină.
Orice s-ar fi întâmplat, dacă consideră că este cazul să știi, persoana care suferă îți va spune de una singură, fără s-o întrebi. Iar dacă nu vorbește despre asta, nici nu încerca s-o tragi de limbă pentru că un astfel de comportament nu ajută pe nimeni cu nimic.
Când te desparți de cineva la care ai ținut, e greu să găsești un motiv pentru tragedie. Oricât ai încerca, mai ales în primele zile, săptămâni sau luni după, e imposibil. Uneori lucrurile chiar par să se întâmple fără niciun motiv și ultimul lucru de care ai nevoie este să vină cineva să-ți spună că există și lucruri bune legate de tragedia ta.
Așa că, dacă atunci când vrei să consolezi pe cineva care a pierdut pe cineva ai de gând să-ți începi discursul cu măcar…, mai bine oprește-te!
– Măcar nu mai suferă…
– Măcar nu ai un copil cu probleme…
– Măcar acum poți să trăiești așa cum vrei…
– Măcar acum nu mai trebuie să ai grijă de el/ea…
Poate că ai impresia că toate aceste fraze sunt bine acum, când toți cei dragi sunt lângă tine și știi că sunt bine și în siguranță. Dar pentru cineva care suferă în urma pierderii cuiva drag, toate aceste expresii aparent nevinovate sunt ca un praf de sare pe o rană deschisă.
Când cineva la care ții se confruntă cu decesul unei persoane apropiate, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să fii prezent. Ajută cu găsirea unei agenții de pompe funebre, dacă ți se cere. Contribuie la pregătirile ceremoniei funerare, fie că e vorba de o înmormântare sau o incinerare, și fă ce ți se cere.
Nu-ți da cu părerea în legătură cu nimic dacă nu este cazul. De exemplu, nu începe să înșiri avantajele unei înmormântări clasice, dacă persoana pe care o ajuți s-a gândit să opteze pentru incinerare. Și incinerarea are beneficiile ei și nu este deloc ceva ieșit din comun, cum poți descoperi în Istoria incinerării în lumea occidentală. De asemenea, nu încerca să iei toată responsabilitatea asupra ta dacă nu ți se cere acest lucru și nici nu te angaja la activități suplimentare, la care nu ai experiență, pentru că s-ar putea ca intențiile tale, frumoase de altfel, să complice situația.
Doar ajută, ascultă și fii mereu aproape. Este mai mult decât suficient.