După ce o persoană a trecut în neființă, familia acesteia anunță preotul parohiei din care face parte persoana respectivă. La rândul său, preotul va oferi celor îndurerați suport emoțional și sfaturi, dar și îndrumare în ceea ce privește slujba de înmormântare. Tot împreună cu preotul se stabilește și data și ora slujbei, astfel încât să poată fi informați mai departe cei care i-au fost alături de-a lungul vieții persoanei trecute în neființă.
Unele biserici pun la dispoziția credincioșilor diferite obiecte tradiționale necesare pentru ritualul de înmormântare.
Poate că ai observat că se trag clopotele la biserică atunci când a murit cineva. Clopotarul este cel însărcinat cu această activitate care are două scopuri foarte importante în religia creștină. Pe de-o parte, sunetul clopotelor îi cheamă pe credincioși la rugăciune în numele celui adormit și pe de altă parte se procedează așa pentru iertarea păcatelor lui de către Dumnezeu.
Pe vremuri, când pregătirea trupului adormit pentru înmormântare se făcea acasă, persoana decedată se spăla mai întâi cu apă curată, apă care amintește de apa botezului. Apoi, se îmbrăca cu haine noi și curate care reprezintă veșmintele în care va învia în ziua Judecății de Apoi.
În sicriu, trupul se așeza special cu privirea îndreptată către răsărit deoarece se crede că acolo este locul din care va veni Domnul nostru Iisus Hristos atunci când se va pogorî din cer să judece lumea.
După moartea cuiva drag, membrii familiei rămași în viață agață la intrarea în casă o pânză de culoare neagră, reprezentând doliul, care se păstrează așa până la pomenirea de 40 de zile. De asemenea, persoanele care văd pânza și îi salută pe membrii familiei îndurerate, în loc de formulele tradiționale de salut folosesc expresia: Dumnezeu să-l / s-o ierte!
Doliul se mai poartă și pe haine, sub forma unei panglici scurte, tot de culoare neagră, care se agață în piept până la pomenirea de 40 de zile.
Obiceiurile de pomenire a morților din țara noastră variază de la zonă la zonă, însă există și unele mai populare, pe care le cunosc majoritatea credincioșilor din țara noastră și le îndeplinesc negreșit. Aici ne referim bineînțeles la lucrurile pe care le fac oamenii de rând când vine vorba de morții lor, nu la parastas în sine – slujba de pomenire oficiată de preot care are un conținut standard, la fel ca și Liturghia, Maslul, Vecernia sau alte slujbe importante din Biserica Ortodoxă.
În primul rând, odată ce s-au despărțit pentru totdeauna de o persoană dragă, românii pomenesc aproape de fiecare dată expresia Dumnezeu să-l / s-o ierte! atunci când îi aduc numele într-o discuție.
Dacă participă la o pomană, în loc de mulțumesc spun: Bogdaproste – o expresie preluată și adaptată din limba bulgară, folosită cu sensul de: Dumnezeu să primească! De asemenea, dacă pomenile cad într-o zi de post, atunci toată mâncarea oferită trebuie să fie doar mâncare de post. Masa propriu-zisă nu este privită ca o petrecere, ci ca un moment de rugăciune și reculegere, în care nu se râde, nu se pălăvrăgește și nici nu se exagerează cu mâncarea sau băutura.
Se mai practică într-unele locuri și obiceiuri precum vărsarea unei cantități de vin din pahar pe jos, ori spălatul pe mâini fără a te mai șterge după. Însă majoritatea acestora, în special cele care nu au legătură directă cu rugăciunea sau pomenirea numelui celui adormit, sunt considerate practici păgâne de către unii preoți.
Încă un obicei important legat de pomenirea morților la ortodocși este Pomelnicul. Acesta poate fi privit ca o rugăciune scurtă și personală, care se scrie pe o foaie de hârtie și se înmânează preotului în timpul Liturghiei. În acest Pomelnic se scriu numele persoanelor apropiate, dar și ale celor adormite pentru iertarea păcatelor și mântuirea lor.
Dacă ai nevoie de ajutor în pregătirea unei slujbe de pomenire, poți să apelezi la o agenție de pompe funebre profesională. Chiar dacă nu se ocupă în mod expres de organizarea parastaselor, o astfel de agenție îți poate recomanda specialiști la care să apelezi pentru prepararea mâncărurilor pe care să le oferi de pomană, sau chiar restaurante unde să organizezi pomeni în stil tradițional, chemând la eveniment pe rudele și cei apropiați ai celui adormit.