Lista documentelor pentru repatriere cuprinde certificatul de deces emis in strainatate, pasaportul mortuar, certificatul de imbalsamare si actele de stare civila. Fiecare dintre aceste acte este eliberat de o altă instituție — de la autoritățile statului în care s-a produs decesul până la ambasada sau consulatul României. În ghidul de mai jos explicăm, pe rând, ce rol are fiecare document, cine îl emite și când sunt necesare traduceri, legalizări sau apostile.
Totul pornește de la certificatul de deces emis de autoritățile statului în care s-a produs decesul. El confirmă oficial moartea, conține datele persoanei și cauza decesului și stă la baza tuturor celorlalte acte. Fără el nu se pot emite nici pașaportul mortuar, nici autorizațiile de transport.
Pentru statele Uniunii Europene se poate solicita și extrasul multilingv al certificatului de deces. Acest format standardizat este recunoscut internațional și nu mai are nevoie de traducere, ceea ce scurtează vizibil formalitățile.
Pașaportul mortuar este documentul care însoțește sicriul peste frontiere. Îl emit autoritățile sanitare competente din țara de plecare și atestă identitatea persoanei decedate, condițiile în care se face transportul și destinația finală. La graniță, el este actul verificat în primul rând, alături de dovada etanșeității sicriului de transport.
Pentru transportul pe distanțe lungi, îmbălsămarea este în multe state obligatorie, iar procedura trebuie dovedită printr-un certificat. Documentul confirmă că trupul a fost pregătit conform normelor sanitare. Companiile aeriene îl cer aproape fără excepție; fără el, îmbarcarea sicriului poate fi refuzată chiar dacă restul dosarului este complet.
Dosarul se completează cu documentele personale ale defunctului și, după caz, ale aparținătorului care face demersurile:
Aceste acte fac legătura între datele din certificatul de deces și evidențele de stare civilă din România, unde decesul trebuie ulterior transcris.
State precum Germania, Franța sau Marea Britanie au cerințe stricte privind forma documentelor. Pot fi necesare traduceri autorizate, legalizări notariale sau apostilarea actelor, în funcție de convențiile dintre cele două țări. O traducere greșită sau o apostilă lipsă este printre cele mai frecvente cauze de blocaj, de aceea verificarea cerințelor exacte pentru țara respectivă merită făcută înainte de a depune dosarul, nu după primul refuz.
În practică, familia rareori adună singură toate aceste documente, mai ales de la distanță. Firmele specializate în repatriere cunosc procedurile din fiecare țară, colectează actele prin partenerii locali, le verifică și le corelează cu etapele cronologice ale procesului de repatriere, de la declararea decesului până la sosirea în România. Tot ele vă pot spune dacă vă încadrați pentru sprijinul financiar acordat de stat prin Legea 270/2024, care acoperă o parte din cheltuieli în anumite situații.
Un sfat simplu care economisește timp: păstrați toate actele într-un singur dosar, cereți copii scanate după fiecare document emis și notați datele de contact ale fiecărei instituții implicate.
Dacă aveți nevoie de ajutor cu dosarul, echipa Funerare Beșliu gestionează sprijin complet pentru aducerea acasă a unei persoane decedate din străinătate de peste zece ani și vă poate prelua formalitățile de la primul apel, non-stop, la 0725 386 244.