Întâmpinarea Domnului: Înțelesul profund al sărbătorii

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului are loc pe 2 februarie. Este marcată de Biserica Ortodoxă la 40 de zile după Nașterea Domnului Iisus. Este una dintre cele mai vechi sărbători creștine, celebrată din secolul al VI-lea, mai ales după tragedii, precum cutremurul din Antiohia (528) și epidemia de ciumă din Constantinopol (541).

În această zi, Fecioara Maria și Sfântul Iosif aduc pruncul Iisus la Templul din Ierusalim, împlinind Legea. Sărbătoarea include liturghii speciale, subliniind trecerea de la Vechiul la Noul Testament. Se citesc pasajele din Luca (2:25-32), unde Sfântul Simeon îl primește pe Hristos, marcând începutul Noului Testament.

În tradiția populară, ziua este numită Ziua Ursului. Există multe tradiții și superstiții asociate. Se crede că ursul iese din bârlog. Dacă vede umbra sa, va dura încă șase săptămâni de iarnă. Dacă nu, primăvara va veni mai devreme. Cei care lucrează în această zi se vor îmbolnăvi.

Întâmpinarea Domnului este și o zi de rugăciune. Rugăciunile includ Troparul Praznicului și cereri către Iisus și Maica Domnului. Acestea marchează momentul în care pruncul Iisus a fost adus în Templu și întâmpinat de Simeon și Ana.

Aceste elemente arată complexitatea și profunzimea sărbătorii Întâmpinării Domnului. Ele îmbină moștenirea religioasă cu tradițiile populare.