Originea și istoria doliului

Avem obiceiul să asociem negrul cu moartea și doliul. Chiar dacă regulile bisericești nu impun acest lucru, majoritatea creștinilor poartă negru la înmormântări, cât și în timpului doliului.

Aproape toți creștinii poartă negru în timp ce țin doliu și doar acolo unde oamenii au altă credință preferă alb, violet sau galben.

Cele mai vechi menționări despre hainele de doliu să găsesc chiar în Biblie, în Vechiul Testament. Cu alte cuvinte, chiar și din cartea sfântă creștinii pot învăța despre Cum se ține doliul?. În Geneza 37:34 scrie așa: Atunci și-a rupt Iacov Iacov hainele sale, și-a acoperit cu sac coapsele și a plâns pe fiul său zile multe.

De asemenea, și în Cartea a doua a Regilor 3:31 scrie așa: Rupeți-vă hainele și vă încingeți cu sac și jeliți pe Abner.

În Biblie, denumirea de sac se referă la o țesătură groasă, din păr de capră, un simbol al doliului la israeliți. Nu există în Biblie referințe privind culorile hainelor de doliu, dar ceea ce putem înțelege din textul sfânt este faptul că este vorba de o îmbrăcăminte modestă, deloc impunătoare, care îndeamnă la tăcere și reculegere.

În ceea ce privește culorile hainelor de doliu, romanii ne oferă mai multe indicii. Se pare că aceștia purtau tocmai negru în Antichitate, atunci când țineau doliu. Cetățenii Imperiului Roman se îmbrăcau într-un veșmânt numit toga pulla, o haină asemănătoare cu togile din ziua de azi, dar de culoare închisă. Aceasta era fabricată din lână de culoare sobră, nevopsită, și avea un aspect foarte simplu, exact ca și îmbrăcămintea purtată de israeliți în Biblie.

Oamenii din Antichitate se îmbrăcau astfel atunci când purtau doliu exact din aceleași considerente ca și în ziua de azi. Purtând culori sobre, aceștia nu se mai concentrau pe aspectele trecătoare ale vieții, precum moda, ci pe suflet și semnificația vieții de dincolo.

Și în Grecia Antică se pare că femeile care participau la ritualuri funerare se îmbrăcau tot în negru.

Doliul din epoca creștină până în zilele noastre

În epoca creștină veșmintele negre purtate în perioada de doliu erau inspirate din portul monastic. În primii ani de la înființarea creștinismului majoritatea celor care țineau negru își cumpărau anume haine de culoare neagră.

Pe de altă parte, în perioada medievală, s-a răspândit un nou obicei. Erau îmbrăcate haine albe, numite port deuil blanc, în perioada de doliu. Asta se întâmpla mai ales la curțile regale. Există și surse scrise care atestă acest lucru. De exemplu, în anul 1393, la moartea regelui Leon al V-lea al Armeniei, care și-a pierdut viața în afara granițelor țării sale, toți nobilii s-au îmbrăcat în alb.

În Franța, această tradiție nu a supraviețuit mult, dar în Spania în schimb a rezistat secole de-a rândul, de unde a fost împrumutată și de Țările de Jos.

Recent, putem vorbi chiar și de o modă a hainelor de doliu. Acestea s-au transformat într-o investiție importantă pentru cei care pierd pe cineva drag, așa cum sunt și serviciile oferite de o agenție de pompe funebre. Dar spre deosebire de serviciile funerare care sunt absolut necesare și din multe privințe obligatorii, hainele de doliu se aleg doar după considerente sociale și credințe proprii.

La începuturi, hainele de doliu arătau refuzul de a se conecta la viața vremelnică. Astăzi, le-am transformat într-o etichetă, o datorie socială. Aceasta nu e față de cei decedați, ci față de cei care știu că am pierdut pe cineva. Ei ne privesc.

Acum, nimeni nu se mai îmbracă în haine ponosite când poartă doliu. Ba dimpotrivă, în general, se aleg haine negre, noi, cumpărate special pentru această perioadă.

Când se gândesc la haine de doliu, majoritatea oamenilor din epoca contemporană au în minte haine simple, cu puține accesorii, dar din materiale de calitate. Și, bineînțeles, de culoare neagră. Oamenii Bisericii însă, recomandă pur și simplu o vestimentație curată și modestă.

Atunci când ții doliu este mai important ce gândești și cum te comporți, decât ceea ce îmbraci sau culorile hainelor pe care le porți.