In limbaj curent, taxa de inmormantare acopera de fapt taxe de cimitir si costuri anexe, adica plati care merg catre administratia cimitirului, nu catre firma funerara. În acest ghid explicăm concesiunea locului de veci, taxa de înhumare și săparea gropii, întreținerea anuală și taxele ocazionale, precum deshumarea. Veți afla și ce acte vă cere administrația cimitirului și cât cântăresc aceste taxe în bugetul total al unei înmormântări.
Pe scurt: Taxele de cimitir se plătesc administrației cimitirului și cuprind concesiunea locului de veci — acordată de regulă pe 7 sau 25 de ani și cea mai mare dintre ele —, taxa de înhumare și săparea gropii, întreținerea anuală și taxe ocazionale precum deshumarea (permisă de regulă la cel puțin 7 ani de la înhumare) sau avizele pentru monumente. Dacă familia are deja o concesiune valabilă, aceste taxe rămân o parte mică din buget; fără ea, concesiunea nouă poate deveni una dintre cele mai mari cheltuieli ale înmormântării.
Cea mai mare dintre taxele de cimitir este concesiunea: dreptul de folosință asupra locului de veci, acordat de regulă pe 7 sau pe 25 de ani, cu posibilitate de prelungire. Prețul diferă mult între cimitirele municipale, unde tarifele sunt stabilite prin hotărâri ale consiliului local, și cele parohiale, unde le stabilește parohia — și, în interiorul aceluiași cimitir, între parcele. Dacă familia deține deja un loc concesionat, verificați înainte de înmormântare că această concesiune nu a expirat; prelungirea se face contra cost, la administrația cimitirului.
La fiecare înhumare se achită o taxă către administrația cimitirului, care acoperă înregistrarea și dreptul de a folosi infrastructura cimitirului în ziua ceremoniei. Separat se plătește săparea gropii sau, în cazul unui cavou, deschiderea și închiderea acestuia. În unele cimitire aceste operațiuni se fac numai cu personalul propriu al cimitirului, în altele pot fi aduse echipe din afară — regula o stabilește fiecare administrație.
Concesiunea vine cu o obligație mai puțin cunoscută: taxa anuală de întreținere, din care se plătesc curățenia aleilor, apa, paza și administrarea cimitirului. Este o sumă mică în comparație cu restul, dar neplata ei mai mulți ani la rând poate duce, în cimitirele cu regulamente stricte, la pierderea concesiunii. Merită păstrate chitanțele și verificat periodic registrul cimitirului.
Dacă familia dorește mutarea osemintelor — de exemplu pentru reunirea într-un singur loc de veci — se plătește o taxă de deshumare, iar operațiunea este permisă, de regulă, la cel puțin 7 ani de la înhumare, cu respectarea normelor sanitare. Deshumări mai devreme de acest termen se aprobă doar în situații speciale. Tot la capitolul taxe ocazionale intră avizele pentru lucrări funerare: construirea unui cavou, montarea unui monument sau a unei borduri se face cu acordul administrației cimitirului și cu plata unei taxe de autorizare.
Pentru înhumare, cimitirul cere de obicei adeverința de înhumare eliberată de starea civilă odată cu certificatul de deces, actul de concesiune și actul de identitate al concesionarului sau al împuternicitului. Despre circuitul complet al actelor de deces am scris pe pagina despre documentele funerare legale necesare la deces.
Depinde aproape în întregime de un singur lucru: existența locului de veci. Cu o concesiune valabilă în familie, taxele administrative rămân o parte mică din buget; fără ea, concesiunea nouă poate deveni una dintre cele mai mari cheltuieli ale înmormântării. Cum se așază aceste taxe lângă restul cheltuielilor — transport, sicriu, biserică, masă de pomenire — puteți vedea în ghidul categoriilor de cheltuieli la o înmormântare.
Dacă nu știți de ce cimitir aparține locul de veci al familiei sau ce taxe se aplică în cazul dumneavoastră, sunați-ne la 0725 386 244 — lucrăm zilnic cu administrațiile cimitirelor din Brașov și vă putem lămuri rapid.
Pentru organizarea de la un capăt la altul aveți pachetele de servicii funerare pentru organizarea înhumării, iar când decesul s-a produs în altă țară ne ocupăm și de repatrierea persoanelor decedate.