Postul și pomenirile se întâlnesc în viața aproape oricărei familii: cum organizați parastasul în post este o întrebare care apare inevitabil, pentru că perioadele de post acoperă, adunate, mai bine de o treime din an. Un soroc de 40 de zile sau de un an cade adesea în Postul Mare ori în Postul Crăciunului, iar atunci masa de pomenire, pachetele și chiar data slujbei trebuie potrivite cu rânduiala perioadei.
Postul este, în tradiția creștină, o vreme de înfrânare — de la anumite alimente, dar mai ales de la grijile și patimile care ne împrăștie. Sfinții Părinți, de la Sfântul Vasile cel Mare la Sfântul Ioan Gură de Aur, au stăruit pe același gând: postul trupesc fără cel sufletesc rămâne pe jumătate; adevăratul post înseamnă și iertare, milostenie, rugăciune mai deasă.
Tocmai de aceea postul și pomenirea celor adormiți se potrivesc atât de firesc. Milostenia — pachetele împărțite, masa dată de pomană — este chiar miezul postului, iar rugăciunea pentru cei plecați se înscrie în aceeași lucrare. Un parastas făcut în post nu este o pomenire „mai săracă”, ci una așezată în cel mai potrivit cadru al ei.
Anul bisericesc cuprinde patru posturi mari: Postul Mare, înaintea Paștilor, cel mai lung și mai aspru; Postul Crăciunului, din 15 noiembrie până în 24 decembrie; Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, cu lungime variabilă, în funcție de data Paștilor; și Postul Adormirii Maicii Domnului, între 1 și 14 august. La acestea se adaugă miercurile și vinerile de peste an, precum și câteva zile aparte de post, precum ajunul Bobotezei.
În interiorul posturilor există și zile de dezlegare la pește, vin și untdelemn — le-am descris pe larg în ghidul dezlegărilor din calendarul ortodox. Ele contează la alcătuirea meniului, așa că merită verificate înainte de a stabili data pomenirii.
Ziua obișnuită a parastaselor este sâmbăta, ziua pomenirii celor adormiți. În Postul Mare, această rânduială devine și mai apăsată: parastasele se săvârșesc de regulă numai sâmbăta, pentru că în zilele de peste săptămână nu se slujește Liturghia obișnuită. Există și sâmbete anume rânduite pomenirii — Moșii de iarnă, înaintea Postului Mare, și Moșii de vară, înaintea Rusaliilor — când bisericile se umplu de colivă și de pomeni.
Câteva perioade cer reprogramarea pomenirii: în Săptămâna Mare, în prima săptămână a Postului Mare și în Săptămâna Luminată parastasele nu se fac de obicei. Regula practică rămâne aceeași dintotdeauna: stabiliți data împreună cu preotul paroh. El vă spune și ce aduceți la biserică — colivă, colaci, vin, lumânări.
Masa de pomenire dintr-o zi de post se pregătește integral de post, iar bucătăria românească are pentru asta un repertoriu bogat: ciorbă de legume sau de fasole, sarmale de post cu ciuperci ori orez, cartofi și tocănițe de legume, plăcinte și cozonac de post, fructe. În zilele cu dezlegare la pește, meniul se poate completa cu preparate din pește — o alegere frecventă la pomenirile din Postul Crăciunului.
Coliva nu trebuie adaptată: grâul fiert cu nucă și miere este de post prin însăși rețeta lui, în orice zi a anului. La fel colacii și pâinea.
Pachetele care se dau participanților urmează aceeași regulă ca masa. În locul cozonacului obișnuit, al brânzei și al preparatelor din carne se pun colac, fructe, halva, rahat, biscuiți și napolitane de post, măsline, zacuscă, suc sau compot. Structura pachetului și cantitățile în funcție de numărul de persoane rămân cele descrise în articolul despre pachetul de parastas de dulce — se schimbă doar conținutul, nu socoteala. Obiceiul cere și aici o rezervă de câteva pachete pentru cei veniți neanunțați sau pentru persoane nevoiașe.
Vasele date de pomană — cană, farfurie, tacâm — și lumânarea rămân neschimbate, indiferent de perioadă.
Dacă aveți de organizat un parastas într-o perioadă de post, în Brașov sau în împrejurimi, și doriți ca pachetele și pregătirile să fie puse la punct fără drumuri și griji suplimentare, echipa Funerare Beșliu vă stă la dispoziție non-stop la 0725 386 244 sau prin pagina de contact.