Pomana de 9 zile — când se face și ce se dă — este una dintre primele griji ale familiei după înmormântare. Este a doua pomenire din rânduiala ortodoxă, așezată între cea de 3 zile, legată de ziua înmormântării, și cea de 40 de zile, socotită cea mai importantă din primul an. Mai jos găsiți răspunsurile practice: în ce zi se face slujba, ce se pregătește și ce se împarte celor prezenți.
Pomenirea se face în a noua zi de la deces, iar ziua morții se socotește ca prima zi. Dacă decesul a avut loc într-o luni, a noua zi cade în marțea săptămânii următoare. În practică, puține familii pot aduna rudele într-o zi lucrătoare, așa că slujba se mută adesea, cu binecuvântarea preotului, în sâmbăta cea mai apropiată — sâmbăta fiind ziua pe care Biserica o dedică pomenirii celor adormiți.
Data se stabilește întotdeauna împreună cu preotul, pentru că există perioade în care parastasele nu se săvârșesc: praznicele împărătești, anumite săptămâni din Postul Mare, Săptămâna Luminată. Regulile despre zilele în care se pot face pomenile le-am explicat pe larg într-un articol separat.
Sorocul de 9 zile nu este ales la întâmplare: el amintește de ceasul al nouălea, în care Mântuitorul Și-a dat duhul pe cruce, și de cele nouă cete îngerești, în rândul cărora familia se roagă să fie primit sufletul celui plecat.
Celelalte două soroace au și ele temeiul lor. Pomenirea de 3 zile este legată de Învierea Domnului din a treia zi, iar cea de 40 de zile de Înălțarea la cer — în tradiția Bisericii, la 40 de zile sufletul se înfățișează înaintea lui Dumnezeu, de aceea rugăciunea din această zi este socotită cea mai însemnată. După primele 40 de zile, pomenirile continuă la 3, 6 și 9 luni, la un an și apoi în fiecare an, până la împlinirea a 7 ani de la deces.
Pentru parastasul de 9 zile se pregătesc, ca la orice pomenire, coliva, colacii sau prescura, vinul și lumânările, împreună cu pomelnicul pe care sunt trecute numele celor pomeniți. Slujba se face de regulă la biserică, după Sfânta Liturghie, dar poate fi săvârșită și la mormânt. Față de pomenirea de 40 de zile, cea de 9 zile este de obicei mai restrânsă: familia, rudele apropiate și câțiva prieteni, fără o masă amplă.
Concret, la biserică se duc de obicei:
În unele parohii se aduc și untdelemn, tămâie sau un prosop pentru preot — obiceiurile diferă de la o biserică la alta, așa că cel mai sigur este să întrebați la pangar atunci când anunțați parastasul. Anunțați preotul cu câteva zile înainte, ca pomenirea să fie trecută în programul slujbelor.
După slujbă se împart coliva și colacul, apoi pachetele pregătite pentru cei prezenți. Un pachet obișnuit conține mâncare gătită sau alimente, un colăcel și, după obiceiul locului, o farfurie cu cană și lingură, împreună cu o lumânare. Conținutul ține cont de calendar: dacă pomenirea cade într-o zi de post, bucatele sunt de post; în restul anului se pot împărți pachete de parastas de dulce, cu preparate obișnuite. Pachetele se dau rudelor, vecinilor și celor care au luat parte la slujbă, iar multe familii duc câteva și celor nevoiași — milostenia este, de fapt, miezul oricărei pomeni.
Când întindeți pachetul sau farfuria, rostiți simplu: „Să fie primit pentru sufletul lui [numele]” ori, pe scurt, „De sufletul lui [numele]”. Cel care primește răspunde de obicei „Bogdaproste” — cuvânt vechi, venit din slavonă, care înseamnă „Dumnezeu să ierte” — sau „Dumnezeu să-l odihnească”. Dacă emoția vă fură cuvintele, nu s-a stricat nimic: un „mulțumesc” spus cu căldură împlinește același rost.
Pomana o poate primi oricine: rude, vecini, cunoscuți sau oameni străini — tradiția nu pune îngrădiri. Singura rânduială nescrisă este ca pachetele să nu rămână în casă: rostul lor este să plece mai departe, iar cele care ajung la cineva aflat în nevoie își împlinesc menirea cel mai deplin.
Postul nu amână pomenirea, ci îi schimbă doar bucatele. Dacă a noua zi cade în Postul Mare, în Postul Crăciunului ori într-o zi obișnuită de miercuri sau vineri, mâncarea din pachete și de la masă se pregătește de post: sarmale cu ciuperci, fasole, pilaf, salate, colăcei frământați fără ou și lapte. În zilele cu dezlegare la pește se poate pregăti și pește. Singura restricție reală ține de calendarul liturgic: în anumite perioade — mai ales în timpul săptămânii din Postul Mare — parastasele nu se săvârșesc, iar pomenirea se mută în sâmbăta rânduită pomenirii morților. Preotul vă spune exact cum stau lucrurile în săptămâna respectivă.
Pomenirea de 3 zile este legată de înmormântare — de multe ori se face chiar în ziua ei — și amintește de Învierea Domnului din a treia zi. Cea de 9 zile este o pomenire de mijloc, mai simplă, centrată pe rugăciune și pe pachetele împărțite. Pomenirea de 40 de zile, numită și slujba de șase săptămâni, este cea mai amplă: la ea se dau de pomană și haine sau obiecte, iar pentru mulți marchează încheierea doliului strict. Locul fiecărui soroc în rânduială îl găsiți în calendarul pomenirilor după deces.
Cea mai des întâlnită este socotirea greșită a zilei: ziua decesului se numără ca prima, nu ziua înmormântării. A doua este stabilirea datei înainte de a vorbi cu preotul — dacă ziua cade într-o perioadă oprită, toate pregătirile trebuie refăcute. Se mai întâmplă ca familia să pregătească doar masa și pachetele, fără slujbă; or rostul pomenirii este rugăciunea, iar parastasul săvârșit de preot este chiar miezul zilei. La fel de des, familiile se epuizează cu pregătiri mari acolo unde tradiția cere de fapt o pomenire restrânsă — la 9 zile ajunge un praznic modest, iar banii economisiți pot deveni milostenie pentru cineva care chiar are nevoie.
Da. Cu binecuvântarea preotului, pomenirea se mută de regulă în sâmbăta cea mai apropiată. Tradiția înclină mai degrabă spre devansare decât spre amânare, dar hotărârea se ia împreună cu preotul.
Pomenirea este de obicei restrânsă: familia, rudele apropiate, câțiva prieteni. Nu există un număr rânduit — contează rugăciunea, nu mulțimea meselor.
Nu neapărat. În multe familii se împart doar pachetele după slujbă, iar masa amplă se păstrează pentru pomenirea de 40 de zile.
Slujba poate fi săvârșită și la mormânt, iar dacă rudele sunt plecate, pomenirea poate fi cerută la biserică doar cu pomelnic și colivă, printr-o persoană apropiată.
Dacă organizați o pomenire în zona Brașovului și aveți nevoie de colivă, colaci, pachete sau doar de o îndrumare, echipa Funerare Beșliu vă răspunde non-stop la 0725 386 244.