Articole și ghiduri funerare

De ce aprindem lumânări la cimitir și la înmormântare? Gestul pare simplu, dar poartă una dintre cele mai vechi semnificații ale credinței: lumina care însoțește sufletul. Îl întâlnim la căpătâiul muribundului, la priveghi, la slujba de înmormântare, la pomeniri și de fiecare dată când trecem pe la mormântul cuiva drag. Iată ce spune tradiția despre fiecare dintre aceste momente. Ce simbolizează flacăra lumânării în tradiția ortodoxă Pentru creștini, lumânarea aprinsă are trei înțelesuri împletite. Mai întâi, ea prelungește rugăciunea: cât timp flacăra arde, rugăciunea pentru cel adormit continuă, chiar și după ce noi am plecat de lângă mormânt. Apoi, lumina alungă întunericul — flacăra amintește de Hristos, „Lumina lumii”, și de biruința luminii asupra răului. În sfârșit, lumânarea este o... Mai multe...

Pregătirea pentru situații de urgență în context funerar nu ține de provizii, adăpost sau planuri de evacuare, ci de un adevăr mai greu de rostit: în vremuri de criză sau de război, familiile pot fi puse și în fața unei pierderi omenești. Pe lângă durere apar atunci întrebări urgente — cine trebuie anunțat, ce acte sunt necesare, cum se organizează preluarea și transportul când drumurile sau instituțiile funcționează cu dificultate. Câteva lucruri știute dinainte pot reduce mult haosul primelor ore. De ce contează pregătirea Într-o perioadă de criză, lucrurile simple devin complicate: drumuri blocate, program schimbat la instituții, spitale aglomerate, comunicare greoaie cu autoritățile. Pașii legali rămân însă aceiași — constatarea decesului de către un medic, certificatul de deces, organizarea... Mai multe...

Întrebarea de ce si cand se dau lucrurile unei persoane decedate apare în aproape orice familie care trece printr-o pierdere. Hainele, cărțile, vesela sau alte obiecte ale celui plecat rămân în urmă, iar decizia de a le oferi altcuiva nu este niciodată doar una practică. Ea ține de tradiție, de credință și de felul în care fiecare familie își trăiește doliul. De ce se dau lucrurile celui plecat: milostenia În tradiția creștină, bunurile persoanei decedate se oferă ca milostenie. Gestul este o faptă bună făcută în numele celui plecat, iar rugăciunea și milostenia sunt considerate căile prin care cei rămași pot ajuta sufletul răposatului. De aceea, hainele și obiectele nu se aruncă, ci se dau mai departe cuiva care are... Mai multe...

Semnificația ploii la înmormântare este legată de credință, tradiție și de felul în care oamenii caută un sens în momentele de durere. Când plouă la o înmormântare, mulți văd asta ca un semn. Este o formă de mângâiere sau o imagine a lacrimilor pe care familia nu le poate opri. Pierderea unei persoane dragi este un moment greu de dus. Familia trece prin durere, oboseală, întrebări și amintiri care revin mereu. În astfel de clipe, orice detaliu din jur poate căpăta o semnificație aparte. Cerul înnorat, vântul, liniștea sau ploaia pot fi privite ca parte din despărțire. Pentru unii oameni, ploaia la înmormântare aduce tristețe în plus. Pentru alții, ea poate fi un semn de curățire, de liniște sau de... Mai multe...

Rugaciunea lui Arsenie Boca — semnificatie si folos — este una dintre cele mai căutate teme de rugăciune din spațiul românesc. Mii de oameni o poartă în portofel, o au lipită pe frigider sau o rostesc seara, iar mulți ajung la ea într-un moment de încercare: o boală în familie, o cumpănă sau pierderea cuiva drag. Cine a fost părintele Arsenie Boca Arsenie Boca (1910–1989) a fost ieromonah, teolog și pictor de biserici, una dintre marile figuri duhovnicești ale României din secolul trecut. A reorganizat viața monahală la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, apoi a fost stareț la Mănăstirea Prislop, în județul Hunedoara. În anii comunismului a fost anchetat, închis și îndepărtat din mănăstire, trăindu-și ultimele decenii sub... Mai multe...

Despre marsul funerar — origine, semnificatie si utilizare — se vorbește rar, deși aproape toată lumea îi recunoaște primele măsuri. Ritmul lent, pasul apăsat și sunetul grav al alămurilor marchează, de peste două secole, momentul despărțirii de o persoană dragă. Rândurile de mai jos explică de unde vine această muzică, ce exprimă și când își are locul într-o înmormântare de la noi. Ce este și ce exprimă marșul funerar Marșul funerar este o piesă muzicală în tempo lent, scrisă în ritmul pasului unui cortegiu. Nu este muzică de spectacol, ci de însoțire: dă drumului spre cimitir o cadență solemnă și le oferă celor prezenți un cadru comun pentru durere, atunci când cuvintele nu ajung. Alături de lumânări, flori și rugăciune,... Mai multe...

Alegerea între monumente funerare din granit sau marmura se reduce, în practică, la un schimb simplu: marmura oferă mai multă eleganță, granitul oferă mai multă rezistență. Restul deciziei ține de climă, de cât de des puteți ajunge la cimitir și de bugetul pe care îl aveți — nu doar la comandă, ci și în anii care urmează. Acest articol compară strict cele două materiale. Dacă vă aflați abia la începutul deciziei — dimensiuni, formă, inscripție, reguli de cimitir — vă recomandăm mai întâi ghidul despre alegerea unei pietre funerare potrivite, apoi reveniți aici pentru alegerea materialului. Marmura: eleganta care cere ingrijire Marmura rămâne materialul cu cel mai rafinat aspect. Are o suprafață netedă, un desen natural al venelor care face... Mai multe...

Îngrijirea mormintelor merită un ghid practic sezonier, pentru că este mai mult decât o treabă gospodărească: fiecare vizită la cimitir înseamnă și o lumânare aprinsă, un moment de liniște și legătura vie cu cel plecat. Un mormânt curat arată că locul nu a fost uitat — iar întreținerea lui devine mult mai ușoară dacă o faceți constant, adaptat sezonului, și nu doar în ajunul sărbătorilor. Curatarea de baza, pas cu pas Începeți cu adunarea frunzelor, crengilor și florilor uscate, apoi strângeți resturile de candele și ceara scursă. Buruienile se smulg din rădăcină, nu se rup la suprafață, altfel revin în câteva săptămâni. Pământul se nivelează, iar bordura se șterge cu o lavetă umedă. Duceți resturile la punctele de colectare ale... Mai multe...

Visele cu persoane decedate in perioada de doliu sunt printre cele mai tulburătoare și, în același timp, printre cele mai frecvente experiențe ale celor care au pierdut pe cineva drag. Uneori visul pare atât de real încât dimineața aduce din nou despărțirea. Alteori lasă în urmă liniște, ca după o vizită. Ambele trăiri sunt firești — iar înțelegerea lor, atât din perspectiva psihologiei, cât și a tradiției, poate lua din greutatea lor. Ce spun psihologii despre visele de doliu Cercetătorii care studiază doliul au un nume pentru aceste experiențe: vise de doliu sau „vise de vizită”. Ele apar la o mare parte dintre persoanele îndoliate, mai ales în primele luni după pierdere, și sunt considerate o parte normală a procesului... Mai multe...

În timpul unei înmormântări, multe gesturi și obiecte au o semnificație aparte. Pentru cei care nu au trăit o astfel de situație, unele obiceiuri pot părea confuze. Asta este mai ales adevărat când nu le explică cineva din familie sau din comunitate. În tradiția creștin-ortodoxă, se folosesc batiste, lumânări, prosoape, colivă și colaci la diverse ceremonii funerare. Fiecare are un rol simbolic, iar modul în care sunt oferite sau păstrate poate diferi de la o zonă la alta. Una dintre întrebările frecvente este: ce se întâmplă cu batista de la înmormântare după ceremonie? Răspunsul nu este simplu. Obiceiul variază în funcție de tradițiile familiei, zona de origine și modul în care fiecare persoană percepe acest gest. Semnificația batistei în ceremonia... Mai multe...

Când familia trece printr-o situație atât de grea și caută informații despre inmormantarea in cazurile de sinucidere, durerea pierderii este dublată de întrebări delicate, greu de dus. Apar nelămuriri despre rânduiala religioasă, despre posibile excepții și despre felul în care poate fi organizată despărțirea. Moartea prin sinucidere lasă în urmă șoc, neputință și multe întrebări. Cei apropiați pot simți vinovăție, confuzie, rușine sau teamă de judecata celor din jur. În astfel de momente, familia are nevoie de discreție, răbdare și sprijin, nu de vorbe aspre sau concluzii grăbite. Pe lângă durerea pierderii, apar și întrebări practice. Se poate face slujbă religioasă? Trebuie discutat cu preotul? Există excepții? Unde poate avea loc ceremonia? Răspunsurile nu trebuie presupuse. Ele trebuie clarificate direct... Mai multe...

Obținerea unui loc de veci în Brasov este un pas important pentru multe familii. El cere cateva demersuri si putina informare. Procesul poate parea complicat la inceput. O indrumare clara il face mai usor. Mai jos vedem pasii principali. Pe scurt: Un loc de veci in Brasov se obtine, de regula, prin concesionare pe o perioada determinata, intr-un cimitir de stat, privat sau parohial. Informati-va la administratia cimitirului, la primarie sau la parohie despre actele necesare, tarifele si conditiile actuale, pentru ca acestea difera si se pot schimba in timp. Ce inseamna un loc de veci Un loc de veci este locul de odihna al celui drag. El se obtine, de obicei, prin concesionare. Aceasta inseamna un drept de folosinta... Mai multe...

Mulți ne întreabă dacă sicriul de repatriere si sicriul de inmormantare sunt același lucru, iar răspunsul scurt este nu: fiecare are un rol diferit și trebuie să respecte alte cerințe. Unul servește ceremoniei de rămas-bun, celălalt asigură transportul internațional în condiții de siguranță, impuse prin lege. Diferența devine importantă atunci când o familie pierde pe cineva drag în străinătate și trebuie să înțeleagă rapid ce presupune aducerea acasă. Iată, pe scurt, ce deosebește cele două tipuri. Sicriul pentru ceremonie Sicriul obișnuit, folosit la înmormântare, este de regulă din lemn. Aspectul lui contează pentru familie: poate fi simplu sau bogat lucrat, cu finisaje și accesorii alese după dorință și buget. Rolul lui ține de ceremonie — priveghi, slujbă, înhumare — și... Mai multe...

După decesul unui pacient, multe familii caută informații despre taxa de imbalsamare la Spitalul Judetean Brasov, dar și despre situațiile care pot apărea în alte spitale din județ. Pe scurt: Dacă pacientul decedat este asigurat, taxa de îmbălsămare este zero, iar spitalul nu percepe o taxă separată pentru această procedură. Dacă spitalul nu are personal desemnat, îmbălsămarea trebuie realizată de o firmă de pompe funebre autorizată. Este important să știe dacă există o taxă, cine se ocupă de procedură, când este necesară îmbălsămarea și ce documente trebuie pregătite înainte de preluarea persoanei decedate. Acest subiect este delicat, pentru că în momentele de doliu informațiile pot fi greu de înțeles. Unele persoane aud că îmbălsămarea este gratuită, altele află că pot... Mai multe...

Cimitirele parohiale din Brasov si imprejurimi păstrează memoria mai multor generații de brașoveni și rămân, pentru comunitățile din jurul bisericilor, locuri de reculegere cu o încărcătură aparte. Spre deosebire de cimitirele municipale, administrate de primărie, cimitirele parohiale aparțin bisericilor și funcționează după rânduiala fiecărei parohii — un detaliu practic important atunci când familia trebuie să organizeze o înmormântare. Ce deosebeste un cimitir parohial de unul municipal Cimitirul parohial este administrat de parohie, prin consiliul parohial și preotul paroh. Locurile de veci se atribuie, de regulă, cu prioritate enoriașilor care aparțin de biserica respectivă și participă la viața comunității. Taxele de concesiune, regulile privind monumentele și condițiile de întreținere se stabilesc la nivelul parohiei, așa că pot diferi sensibil de la... Mai multe...

Rugăciunea Tatăl Nostru la înmormântare și pomeniri este nelipsită: o auziți la slujba de prohodire, la parastas și la masa de pomenire, iar mulți o rostesc acasă, seară de seară, pentru cel plecat. Este rugăciunea pe care o știe aproape oricine, chiar și cei care nu mai fuseseră demult la biserică — și tocmai de aceea, în zilele grele ale despărțirii, ea devine firul de care se pot ține toți cei adunați împreună. Cine a scris rugăciunea Tatăl Nostru Răspunsul se află în Evanghelii: Tatăl Nostru nu a fost compusă de un autor omenesc, ci a fost rostită de Iisus Hristos, care le-a dat-o ucenicilor ca model de rugăciune. Textul apare în două locuri din Noul Testament — în Evanghelia... Mai multe...

Când ni se cere să ținem un discurs funerar pentru cineva drag, este un moment foarte personal și emoțional. E o ocazie să aducem un ultim omagiu. Putem împărtăși respectul, recunoștința și afecțiunea noastră pentru persoana decedată. Pe scurt: Alege două sau trei amintiri sincere și câteva calități care au definit persoana, apoi încheie cu un mesaj scurt de rămas-bun. În general, câteva minute sunt suficiente, iar discursul poate fi scris pe hârtie și citit. Un astfel de discurs nu trebuie să fie perfect sau foarte lung. Important este să fie sincer, așezat și potrivit pentru omul despre care vorbim. Amintirile alese, câteva cuvinte despre caracter și un mesaj de rămas-bun pot conta mai mult decât un text complicat. Începe... Mai multe...

Despre cimitire abandonate și restaurarea patrimoniului funerar se vorbește de obicei abia atunci când un loc de veci uitat de decenii ajunge, întâmplător, în atenția cuiva. Printre cruci aplecate și pietre crăpate se păstrează însă urmele unor oameni și comunități care au existat cândva, iar felul în care ne purtăm cu aceste locuri spune mult despre felul în care ne păstrăm memoria. Un cimitir părăsit pare, la prima vedere, doar un teren lăsat în paragină. În realitate, este o arhivă în aer liber. Numele, datele, simbolurile de pe monumente, materialele folosite și chiar așezarea mormintelor povestesc despre viața unei comunități. Restaurarea nu înseamnă doar curățenie: înseamnă protejarea acestor informații înainte să dispară definitiv. De ce ajunge un cimitir în paragină... Mai multe...

Pentru cei care vor să înțeleagă mai bine obiceiuri de inmormantare in zona Brasovului, tradițiile locale arată felul în care familia, comunitatea și credința se întâlnesc în momentele de despărțire. Zona Brașovului este cunoscută pentru istorie, comunități vechi și obiceiuri păstrate cu grijă. În multe localități din județ, ritualurile funerare au rămas legate de credință, de familie și de respectul față de persoana trecută din viață. Chiar dacă unele practici s-au schimbat în timp, sensul lor a rămas același: familia își ia rămas-bun cu demnitate, iar comunitatea oferă sprijin celor îndoliați. Primele momente după deces În zona Brașovului, primele momente după deces sunt marcate de liniște, rugăciune și organizarea pașilor necesari. Familia anunță apropiații, ia legătura cu preotul și începe... Mai multe...

Simbolurile funerare in cultura romaneasca formează un adevărat limbaj al despărțirii: fiecare obiect din rânduiala înmormântării — bradul, colacul, coliva, lumânarea, batista, banul — spune ceva despre credință, despre drumul sufletului și despre grija celor rămași. Multe dintre ele au rădăcini mai vechi decât creștinismul și s-au împletit în timp cu rugăciunea Bisericii, păstrându-se diferit de la o zonă la alta. Iată, pe scurt, ce înseamnă fiecare. Bradul funerar Bradul este poate cel mai vechi dintre simbolurile funerare românești, păstrat mai ales la înmormântările tinerilor necăsătoriți. Pentru că rămâne verde tot anul, bradul întruchipează viața care nu se stinge; la moartea unui tânăr, el ține locul nunții pe care acesta nu a mai apucat-o — de aceea este împodobit cu... Mai multe...

Despre înmormântări și ritualuri funerare în Dobrogea se poate vorbi doar la plural, pentru că regiunea dintre Dunăre și mare adună de secole comunități românești, lipovenești, turcești, tătărești, grecești și aromâne, iar fiecare și-a păstrat propriul fel de a-și petrece morții. Poate nicăieri altundeva în țară nu întâlniți, la câțiva kilometri distanță, o slujbă ortodoxă cu colivă și colaci, o priveghere de rit vechi cu psalmi citiți toată noaptea și o îngropăciune musulmană săvârșită în aceeași zi cu decesul. Un mozaic de comunități și confesiuni Dobrogea a fost dintotdeauna un loc de întâlnire. Sub straturile de istorie bizantină, otomană și românească s-au așezat oameni de limbi și credințe diferite, care au trăit împreună fără să-și piardă identitatea. Această conviețuire se... Mai multe...

Tradițiile funerare din Maramureș și Cimitirul Vesel de la Săpânța arată, poate mai limpede decât oriunde altundeva în România, o comunitate care privește moartea fără spaimă: ca pe o trecere firească, însoțită de rugăciune, de vers și, uneori, chiar de un zâmbet îngăduitor. Maramureșul este una dintre regiunile care și-au păstrat cel mai bine rânduielile vechi. Bisericile de lemn, porțile sculptate și cimitirele așezate în jurul bisericilor formează un cadru în care fiecare gest funerar are un sens: lumânarea, colacul, crucea, drumul spre cimitir. Iar acolo unde alte culturi au acoperit moartea cu tăcere, maramureșenii au ales să o povestească. Moartea ca trecere în satul maramureșean În satele din Maramureș, omul nu „dispare”, ci pleacă la drum — un drum... Mai multe...

Tradițiile de înmormântare în Transilvania s-au format la întâlnirea mai multor lumi: sate românești ortodoxe, comunități săsești evanghelice, familii maghiare catolice sau reformate. Fiecare și-a păstrat rânduiala proprie, dar toate au avut în comun același lucru — despărțirea de cel plecat se face cu rugăciune, cu lumină și cu întreaga comunitate alături. Tocmai acest mozaic face Transilvania aparte. În aceeași localitate, clopotele bisericii ortodoxe, ale celei evanghelice și ale celei reformate au vestit, secole la rând, aceleași pierderi, fiecare după rânduiala ei. Multe dintre aceste obiceiuri se păstrează și astăzi, chiar dacă într-o formă simplificată. Clopotele care vestesc moartea În satul transilvănean, vestea unui deces nu se dădea din poartă în poartă, ci din turnul bisericii. Clopotele trase într-un anumit... Mai multe...

Monumente funerare celebre din Romania se găsesc de la Vrancea până în Argeș și din inima Bucureștiului până în Ardeal — iar fiecare dintre ele spune mai mult decât o poveste despre piatră și marmură. Mausoleele eroilor, cimitirele istorice și necropolele domnești sunt locuri unde arta, credința și memoria s-au întâlnit și au rămas împreună, uneori de sute de ani. Merită cunoscute nu doar ca obiective de vizitat, ci ca lecție despre cum își păstrează un popor amintirea celor plecați. Rolul monumentelor în memoria colectivă Un monument funerar face două lucruri deodată: marchează o absență și păstrează o prezență. Pentru o familie, piatra de mormânt păstrează un nume și o legătură. Pentru o națiune, mausoleul păstrează recunoștința față de cei... Mai multe...

Cele mai cunoscute cimitire celebre din România și personalitățile înhumate acolo formează, împreună, o hartă discretă a istoriei noastre culturale. Unele locuri sunt faimoase pentru numele de pe cruci, altele pentru arta monumentelor sau pentru vechimea lor — dar toate păstrează, peste generații, aceeași legătură între memorie și respect. În astfel de locuri, vizitatorul nu întâlnește doar nume trecute pe plăci de piatră, ci fragmente vii din istoria României: povești de familie, urme ale unor epoci, semne ale felului în care fiecare generație și-a cinstit morții. Cimitirul Bellu din București Cimitirul Bellu este, probabil, cel mai cunoscut cimitir din România. Aici se află mormintele unora dintre cele mai importante figuri ale culturii: Mihai Eminescu — la al cărui mormânt, străjuit... Mai multe...

Urnele biodegradabile și materialele funerare sustenabile sunt, pentru tot mai multe familii, felul concret în care grija pentru un om drag se împacă cu grija pentru natură. Nu este vorba de a renunța la tradiție sau la solemnitatea ceremoniei, ci de a alege, acolo unde se poate, produse care nu lasă în urmă plastic, lacuri și metale care rezistă în sol zeci de ani. Piața funerară s-a schimbat vizibil în ultimii ani: au apărut urne care se dizolvă în apă, sicrie împletite din răchită și coroane realizate exclusiv din plante. Merită să știți ce există, ce se poate folosi în România și unde se opresc, deocamdată, opțiunile. Ce este o urnă biodegradabilă O urnă biodegradabilă este realizată din materiale care... Mai multe...

Pentru familiile care caută informații despre exhumare si reinhumare, aspecte legale si etice, este important ca acest demers să fie înțeles înainte de începerea procedurii. Pe scurt: Exhumarea înseamnă scoaterea rămășițelor umane din locul în care au fost înhumate, iar reînhumarea este etapa în care acestea sunt depuse într-un alt loc de veci. Procedura se face numai în condiții reglementate, cu aprobările necesare și cu respectarea normelor sanitare. Procesul de exhumare si reinhumare este unul dintre cele mai delicate demersuri funerare, pentru că presupune mutarea rămășițelor unei persoane decedate dintr-un loc de înhumare în altul. Dincolo de documente, aprobări și reguli sanitare, familia trece printr-un moment greu, care trebuie tratat cu discreție, răbdare și respect. O astfel de procedură poate... Mai multe...

Înmormântarea la oraș: provocări specifice și soluții pentru fiecare dintre ele — cam la asta se reduce, practic, organizarea unei ceremonii funerare într-un mediu urban aglomerat. Lipsa locurilor de veci, priveghiul imposibil de ținut în apartament, traficul și rudele răspândite prin țară sau în străinătate sunt situații pe care familiile de la sat nu le întâlnesc în aceeași măsură. Vestea bună este că fiecare are o rezolvare, dacă știți la ce să vă așteptați. Locul de veci: cea mai apăsătoare problemă În orașele mari, cimitirele centrale sunt de multe ori pline, iar un loc nou se găsește greu și costă mult. Prima verificare pe care merită să o faceți este dacă familia are deja o concesiune activă — un loc... Mai multe...

Traditii funerare in satele romanesti — clopotele, carul si vecinatatile — alcătuiesc un fel de limbaj propriu al comunităților rurale, pe care orașul l-a pierdut aproape cu totul. La sat, moartea unui om nu este niciodată o veste privată: o află toată lumea, în același fel în care o aflau și străbunicii, și fiecare știe ce are de făcut. Rânduiala generală a înmormântării — priveghi, slujbă, pomeni — este aceeași în toată țara și am descris-o pe larg în articolul despre tradițiile românești la o înmormântare. Aici ne oprim la ceea ce este specific satului: obiceiurile care nu există decât acolo. Clopotele care anunță satul Prima „veste oficială” a unui deces la sat nu vine pe telefon, ci din turnul... Mai multe...

Ritualuri funerare in cultura africana: traditii si sensuri este o temă care cere de la început o precizare. Africa nu are o singură tradiție funerară, ci mii. Un continent cu peste cincizeci de state, sute de grupuri etnice și trei mari tradiții religioase — creștinism, islam și credințe ancestrale — nu poate fi rezumat la o singură imagine. Există totuși un fir care leagă cele mai multe dintre aceste culturi: moartea nu este o chestiune privată a familiei, ci un eveniment al întregii comunități, iar cel plecat nu dispare, ci trece în rândul strămoșilor. Moartea ca eveniment al comunității În cea mai mare parte a Africii subsahariene, o înmormântare adună nu doar rudele, ci satul sau cartierul întreg. Vecinii aduc... Mai multe...

Ce faci cu obiectele personale ale celui decedat este una dintre cele mai grele întrebări de după înmormântare. Hainele din dulap, ochelarii de pe noptieră, scrisorile, ceasul — fiecare lucru rămas poartă o amintire, iar simpla deschidere a unui sertar poate răscoli durerea. Nu există o regulă valabilă pentru toate familiile, dar există câteva repere care fac aceste decizii mai ușor de purtat. Nu luați decizii în primele zile În săptămânile de după deces, familia este obosită, copleșită de acte și de organizare. Este cel mai prost moment pentru a sorta lucrurile — deciziile luate acum se regretă des. Dacă nu există o urgență reală, cum ar fi eliberarea unei locuințe închiriate, lăsați obiectele la locul lor sau puneți-le temporar... Mai multe...

Ceremoniile de comemorare moderne și personalizate câștigă teren și în România: tot mai multe familii simt nevoia să adauge rânduielii tradiționale un gest care să semene cu omul pe care l-au pierdut — o melodie anume, un copac plantat, un moment în aer liber alături de cei apropiați. Astfel de gesturi nu înlocuiesc slujba și pomenirile, ci le completează. Mai jos găsiți opțiunile cele mai des alese, ce reguli trebuie respectate și ce alternative sunt prietenoase cu mediul. De ce aleg familiile o comemorare personalizata Motivul este simplu: durerea are nevoie de forme, iar formele care ne aparțin ne ajută cel mai mult. O comemorare personalizată dă fiecărui membru al familiei — inclusiv copiilor, pentru care slujbele pot fi greu... Mai multe...